Potrivit sursei citate, populaţia ocupată cuprinde toate persoanele care exercită în mod obişnuit o ocupaţie aducătoare de venit, fiind încadrate într-o activitate economică sau socială, în baza unui contract de muncă sau în mod independent, în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte tipuri de plăţi, scrie Agerpres.
Populaţia ocupată civilă nu cuprinde cadrele militare şi persoanele asimilate acestora – personalul MApN, MAI şi SRI -, deţinuţii şi salariaţii organizaţiilor politice şi obşteşti.
Analiza arată că, după aderarea la Uniunea Europeană, în intervalul 2008-2024, populaţia ocupată civilă a României s-a diminuat cu un milion de persoane, de la 8,7 milioane în 2008 la 7,7 milioane în 2024.
În acelaşi interval, numărul salariaţilor a crescut de la 5,2 milioane la 5,8 milioane. Categoriile care s-au diminuat procentual cel mai mult au fost lucrătorii familiali neremuneraţi, cu 72% mai puţini în 2024 decât în 2008, şi lucrătorii pe cont propriu, cu 31% mai puţini.
Ponderea populaţiei civile ocupate în întreprinderile proprietate publică a rămas aproape constantă, de la 16,6% în 2008 la 16,5% în 2024, în timp ce ponderea populaţiei ocupate în mediul privat a crescut de la 79,9% la 81,8%.
În ceea ce priveşte rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă, aceasta a înregistrat o uşoară creştere, de la 62,5% în 2008 la 63,4% în 2024. În cazul femeilor, rata de ocupare este mai scăzută faţă de medie: 57,8% în 2008 şi 58,3% în 2024.
Analiza evidenţiază şi variaţii semnificative între judeţe în ceea ce priveşte ratele de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă. Cele mai ridicate valori se înregistrează în judeţele Cluj (78%), Timiş (77%) şi Sibiu (74%), iar cele mai scăzute în Giurgiu (40%), Botoşani (41%) şi Călăraşi (41%).
În Bucureşti, numărul persoanelor ocupate, de 1,3 milioane, este mai mare decât cel al populaţiei rezidente în vârstă de muncă, situaţie explicată prin faptul că în Capitală lucrează un număr semnificativ de rezidenţi din judeţele limitrofe.
„Aceste date subliniază nevoia unor politici publice care să susţină accesul echitabil la muncă, reducerea disparităţilor regionale şi îmbunătăţirea condiţiilor pentru toţi lucrătorii”, se arată în material.
Analiza a fost realizată pe baza datelor Institutului Naţional de Statistică – Tempo Online.