CITR scoate la licitaţie platforma Tutunul Românesc de 62.500 mp, deţinută de Ioan Niculae. Preţul de începere, 33,6 mil. euro

Situat în zona de centru-vest a Capitalei, care a devenit un nou pol rezidențial, de retail și de birouri, terenul e o oportunitate de dezvoltare.

Proprietatea are potențialul de a se dezvolta într-un spațiu imobiliar, care poate include zone moderne de birou, zone comerciale, strip-mall, show-room, hoteluri și Horeca, dar și zone pentru servicii conexe (clinici, școli, grădinițe, activități sportive, divertisment). 

În zonă au apărut deja proiecte de mari dimensiuni precum: Orhideea Towers, The Bridge sau Bucharest Business Garden.

Una dintre problemele care ar putea ține o parte a dezvoltatorilor de o parte sunt legate de faptul că o parte dintre construcțiile de pe amplasament, sunt clasificate ca monumente istorice, inclusiv un drum pietruit (accesul principal interior), care ocupă un teren în suprafață de 13.703 mp. 

Conform studiului istoric din 2007, întocmit de arhitectul Ioana Irina Iamandescu, pentru aceste construcții sunt premise doar intervenții de conservare, restaurare, reabilitare, reamenajare și refunctionalizare.

Povestea Tutunul Românesc

Platforma Tutunul Românesc a ajuns în posesia Interagro, cu o poveste asemănătoare cu cea a mai toate marilor privatizări din România.

În anul 2000, pachetul majoritar de acţiuni este câştigat de Interagro, pentru 40 de milioane dolari. Firma lui Ioan Niculae își asumă și plata unor datorii vechi, de 55 de milioane de dolari, dar Leaf Tabacco Michailides contestă rezultatul procedurii în justiție, iar Curtea de Apel decide că Ministerul Agriculturii a încălcat procedura de privatizare. Licitația este anulată.

Pentru a-şi recupera avansul plătit, Interagro dă statul în judecată și câştigă, cere executarea silită a Societății Naționale Tutunul Românesc, dar până la urmă ajunge la pace cu Ministerul Agriculturii, care în decembrie 2001 cedează către Interagro peste un milion şi jumătate de acţiuni, adică 53,72% din SNTR. Așa se încheie prima etapă a privatizării. În 2004, în a doua etapă a privatizării, Consorţiul Tobacco UE/2003, în spatele căruia se afla tot Ioan Niculae, ia restul de acțiuni, iar omul de afaceri pune astfel mâna pe tot Tununul Românesc.

După un an însă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cere firmelor câștigătoare să aducă acordul pentru privatizare de la Consiliul Concurenţei, miza fiind plata datoriilor SNTR, proces câștigat în 2014 de omul de afaceri, însă în timp ce statul român se judeca cu omul de afaceri, fabricile de țigarete au murit treptat, iar producţia a fost oprită prin 2003.