Întâi, reiau contextul:
Oamenii care nu sunt salariaţi şi care obţin doar venituri extrasalariale din drepturi de autor, din cederea folosinţei bunurilor, din investiţii, din alte surse, al căror cuantum total (net sau brut după caz) în 2025 e cel puţin egal cu șase salarii minime brute pe economie din toate sursele şi categoriile de venit au obligaţia să plătească CASS pentru aceste venituri şi să fie asiguraţi la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din momentul trimiterii la Fisc a declaraţiei unice completate corect.
Codul fiscal obligă aceşti oameni să declare veniturile extrasalariale şi contribuţia CASS datorată prin declaraţia unică.
Până în 2024 inclusiv, aceşti oameni erau asiguraţi la sănătate din momentul trimiterii la Fisc a declaraţiei unice estimative pentru anul în curs, capitolul II al declaraţiei unice, urmând să plătească şi cuantumul CASS stabilit prin declaraţie până la 25 mai (sau 26 mai uneori) anul următor.
Ce s-a schimbat
Guvernul a eliminat declaraţia unică estimativă începând cu veniturile extrasalariale încasate în anul 2025 prin OUG 128/2024 care aduce mai multe schimbări asupra Codului fiscal.
Eliminarea declaraţiei unice estimative a fost prezentată drept un succes şi un pas semnificativ în direcţia simplificării birocraţiei aferente declarării veniturilor extrasalariale de către guvern.
Oamenii vor primi declaraţia unică precompletată de ANAF abia în anul 2026 pentru veniturile extrasalariale obţinute în 2025, urmând ca până la 25 mai 2026 ei să plătească CASS pentru veniturile din 2025, conform răspunsului pe care Economica.net l-a obţinut de la ANAF.
Oamenii care au doar venituri extrasalariale al căror cuantum total (net sau brut) în 2025 e cel puţin egal cu 24.300 de lei nu se pot asigura la sistemul asigurărilor sociale de sănătate în anul 2025 pentru veniturile obţinute în 2025, pentru că autorul OUG 128 din 2024 a desconsiderat faptul că eliminerea declaraţiei estimative din pix fără actualizarea altor prevederi din Codul fiscal, Legea Sănătăţii şi a altor acte normative ale CNAS îi va lăsa neasiguraţi la sănătate pe aceşti oameni.
Economica.net a scris pe larg despre acest subiect în 8 mai, când am solicitat şi răspunsuri pertinente de la CNAS şi soluţii la problemele pe care le-am semnalat. Articolul poate fi citit integral aici.
CNAS a vrut să le rezolve problema, dar s-a înpotmolit în Codul fiscal
La 8 mai Economica.net a semnalat pe larg, cu trimiteri la Codul fiscal şi la OUG 128 din 2024, această problema CNAS, solicitând instituţiei rezolvarea ei.
În 20 mai, CNAS a emis Ordinul preşedintelui CNAS nr. 763/2025 prin care a vrut să remedieze problemele apărute după intrarea în vigoare a OUG 128 din 2024.
Parţial, le-a rezolvat.
Pentru persoanele fizice cu venituri din activităţi independente, care la 25 mai 2025 datorau CASS aferentă veniturilor activităţi independente realizate în 2024, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate se menţine până la 25 mai 2026, cu excepţia cazurilor în care activitatea a încetat în 2024, au răspuns oficialii CNAS la solicitarea Economica.net făcând trimitere la Ordinul preşedintelui CNAS nr. 763/2025 recent intrat în vigoare.
Persoanele fizice care au alte categorii de venituri extrasalariale decât cele din activităţi independente, cel puţin egale cu șase salarii minime brute pe economie în 2025 (în cuantum net sau brut, după caz), rămân neasigurate la sănătate deocamdată, din cauza unor formulări greşite ale CNAS în Ordinul declarativ reparator al situaţiei lor. CNAS a confundat reţinerea la sursă care se face prin D 112 cu plata CASS prin declaraţia 212 (declaraţia unică).
Iată concret formulările greşite în Ordinul CNAS:
“În aplicarea art. 267 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a) – d) care se încadrează în categoria celor care realizează veniturile prevăzute la articolul 155 alin. (1) literele b) -h) din Codul fiscal, pentru care se aplică reținerea la sursă a contribuției, calitatea de asigurat încetează la data la care expiră termenul legal de depunere a declarației prevăzute la art. 122 din Codul fiscal, dacă nu depun o nouă declarație pentru perioada următoare, prin care este stabilită contribuția de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii”, scrie în Ordinul preşedintelui CNAS nr. 763 din 20 mai 2025, consultat de Economica.net.
Iată şi răspunsul primit de Economica.net de la CNAS despre acest subiect, care conţine aceleaşi greşeli:
După 25 mai 2025 a fost menținută regula generală legată de data depunerii declarațiilor fiscale (definitive, cu venitul realizat) și nu plata contribuțiilor aferente, astfel încât calitatea de asigurat în cazul persoanelor fizice, care în cursul anului fiscal obţin venituri, altele decât cele provenite din salarii, dintre cele prevăzute la articolul 155 alineatul (1) literele b) – h) din Codul fiscal, pentru care se impune reținerea la sursă a contribuțiilor asigurări sociale de sănătate, calitatea de asigurat se acordă (n. red. se menţine) până la data reglementată pentru depunerea unei noi declarații, potrivit art. 122 din Codul fiscal, au răspuns oficialii CNAS pentru Economica.net.
Pentru persoanele fizice prevăzute la articolul 155 alineatul 1) literele b) – h) din Codul fiscal, care în cursul anului obţin venituri, altele decât cele provenite din salarii, pentru care se impune reţinerea la sursă a CASS, calitatea de asigurat se menţine până la 25 mai 2026, data depunerii unei noi declaraţii, au mai răspuns oficialii CNAS pentru Economica.net.
Explicăm de ce şi cum a greşit CNAS
Problema neasigurării la sănătate nu-i vizează pe cei cărora li se reţine la sursă CASS. Aceştia sunt asiguraţi la sănătate prin D 112, lunar (pentru 6 luni sau 12 luni), şi nu prin declaraţia unică, după cum susţine greşit CNAS atât în Ordinul de mai sus, cât în răspunsul comunicat la solicitarea Economica.net.
Problema neasigurării la sănătate îi vizează pe oamenii cu venituri extrasalariale obligaţi să se asigure prin declaraţia unică şi nu prin declaraţia 112.
O variantă corectă a paragrafului din Ordin vizează înlocuirea formulării „pentru care se aplică reţinerea la sursă a CASS” cu „pentru care există obligaţia asigurării la sistemul asigurărilor sociale de sănătate prin declaraţia unică reglementată la articolul 122 din Codul fiscal”. Rămâne ca autorul Ordinului CNAS să găsească formularea corectă şi clară care să vizeze strict categoriile de persoanele afectate, prin care să propună menţinerea asigurării la sănătate până la data primirii noii declaraţii unice, în 2026.
În paragraful antemenţionat al Ordinului CNAS şi în răspunsul CNAS sunt mai multe informaţii incorecte care arată necunoaşterea Codului fiscal în privinţa asigurării la sănătate a acestor oameni şi nu doar confundarea D 112 cu D 212.
Dacă autorul Ordinului CNAS s-a referit la oamenii cu venituri extrasalariale cărora li se reţine la sursă CASS, îi semnalez că reţinerea la sursă a contribuţiei se face lunar, prin D 112, la fel ca în cazul salariaţilor, fie pentru 6 luni, fie pentru 12 luni, în funcţie de plafonul în care se încadrează venitul net anual al persoanei fizice (am scris detaliat despre subiect, nu insist aici). D 112 e reglementată la articolul 147 (1) din Codul fiscal şi nu la art 122 din Codul fiscal, cum scrie CNAS.
Prin urmare, în paragraful din Ordin, detaliat mai sus, dacă autorul Ordinului s-a referit la reţinerea la sursă a CASS, atunci ar fi trebuit să se refere la art. 147 alineatul 1 (D 112), deci înlocuită formularea “calitatea de asigurat se acordă până la data reglementată pentru depunerea unei noi declarații, potrivit art. 122 din Codul fiscal” cu formularea „calitatea de asigurat se acordă până la data reglementată pentru depunerea unei noi declarații, potrivit art 147 (1) din Codul fiscal”.
Articolul vizează persoanele fizice care nu sunt salariate şi care încasează doar venituri prevăzute la articolul 155 din Codul fiscal, literele b-h inclusiv.
ART. 155 alineatul (1) – Categorii de venituri supuse CASS
Plafoanele în funcţie de care stabiliţi CASS datorată pentru veniturile extrasalariale din 2025, altele decât cele din activităţi independente:
Încadrarea ca plătitor de CASS se face prin cumularea veniturile extrasalariale nete din categoriile următoare: venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din asociere cu o persoană juridică, din cedarea folosinţei bunurilor, din investiţii, activităţi agricole, silvicultură, piscicultură. Reamintim că oamenii care au contract de muncă şi venituri din drepturi de autor sunt scutiţi de la plata CASS şi CAS pentru veniturile din drepturi de autor realizate. La încadrarea ca plătitor de CASS se ia în calcul şi venitul brut, câştigul şi/sau venitul impozabil din alte surse, stabilit potrivit art. 114 – 116 din Codul fiscal.
Începând cu veniturile din 2024, la stabilirea bazelor de calcul pentru CASS aferente plafoanelor în care se încadrează veniturile extrasalariale nu se mai cumulează veniturile din activităţi independente cu alte categorii de venituri extrasalariale, cum ar fi cele din drepturi de autor, din chirii, din investiţii, din alte surse etc.
Prin urmare, începând cu veniturile obţinute în 2024, la determinarea bazei de calcul pentru CASS persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente vor lua în considerare doar veniturile din activităţi independente din toate sursele, obţinute pe parcursului anului, arată conform analizei Economica.net pe baza Codului fiscal.
CASS datorată (pentru venituri extrasalariale fără activităţi independente) se obţine prin aplicarea cotei CASS de 10% asupra bazei de calcul aferente plafonului în care se încadrează venitul dumneavoastră extrasalarial net anul din categoriile şi sursele antemenţionate.
Persoanele cu venituri din activităţi independente din una sau mai multe surse, obţinute în anul 2025, datorează CASS la o bază de calcul egală cu venitul anual efectiv realizat sau norma anuală de venit, respectiv norma ajustată de venit din activităţi independente, după caz, cuprinsă între 6 salarii minime brute pe economie şi cel mult 60 de salarii minime brute pe economie, luând ca referinţă valoarea salariului minim brut de 4.050 lei în 2025.