Comisia Europeană simplifică normele de transparenţă pentru produsele financiare durabile (SFDR)

Modificările sunt concepute pentru a remedia deficienţele actuale, făcând normele mai simple, mai eficiente şi mai bine aliniate la realităţile pieţei. Normele revizuite vor fi mai favorabile comerţului cu amănuntul şi mai uşor de utilizat de către întreprinderi, scrie Agerpres.

O revizuire cuprinzătoare a SFDR de către Comisie a arătat că actualul cadru are ca rezultat publicarea unor informaţii prea lungi şi complexe, ceea ce îngreunează înţelegerea şi compararea de către investitori a caracteristicilor de mediu sau sociale ale produselor financiare. În plus, SFDR a fost utilizat efectiv ca sistem de etichetare de facto, provocând confuzie – în special pentru investitorii de retail – şi sporind riscul de dezinformare ecologică şi de vânzare inadecvată. Prin urmare, regulamentul nu şi-a îndeplinit pe deplin obiectivele de a ajuta sectorul financiar al UE să aloce capital pentru priorităţile durabile ale Europei, a precizat Executivul comunitar.

Normele modificate propuse joi vor avea ca rezultat informaţii mai simple şi mai uşor de utilizat pentru investitori, permiţându-le acestora să facă alegeri în mai bună cunoştinţă de cauză. Furnizorii de produse financiare vor observa o reducere a cerinţelor de informare, ceea ce le va permite să reducă costurile. Împreună, schimbările de astăzi vor consolida rolul de lider al UE în ceea ce priveşte finanţarea durabilă şi competitivitatea sectorului său financiar. În plus, acestea vor facilita o participare sporită a investitorilor de retail pe pieţele de capital din UE, în conformitate cu obiectivele uniunii economiilor şi investiţiilor (UEI), şi vor contribui la stimularea fluxului de fonduri către obiective durabile.

Comisia propune eliminarea cerinţelor de prezentare de informaţii la nivel de entitate pentru participanţii la piaţa financiară în ceea ce priveşte principalii indicatori de impact negativ. Scopul este de a raţionaliza publicarea de informaţii de către întreprinderi în cadrul privind finanţarea durabilă, abordând suprapunerile actuale dintre Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informaţii privind durabilitatea (CSRD) şi SFDR. Acest lucru se aliniază la pachetul de simplificare Omnibus I al Comisiei din februarie 2025 şi reduce în mod semnificativ costurile de punere în aplicare asociate SFDR. În viitor, numai cele mai mari AS care fac obiectul pragurilor actualizate în temeiul CSRD vor trebui să prezinte impactul lor asupra mediului şi a societăţii. Eliminarea informaţiilor la nivel de entitate din SFDR reduce în mod semnificativ cerinţele de raportare şi costurile asociate cu colectarea datelor într-o gamă largă de subiecte de mediu, sociale şi de guvernanţă (MSG) şi elimină suprapunerile.

Executivul comunitar, de asemenea, o reducere semnificativă a informărilor la nivel de produs, limitându-le la date disponibile, comparabile şi semnificative. Axat pe criteriile-cheie care stau la baza categoriilor de produse propuse, acest lucru va oferi furnizorilor mai multă claritate şi certitudine cu privire la modul de concepere şi de prezentare a caracteristicilor sau a obiectivelor de durabilitate ale produselor lor, făcându-le mai relevante şi mai comparabile pentru investitori. Informaţiile revizuite vor fi, de asemenea, mai favorabile persoanelor fizice, ajutând investitorii individuali să înţeleagă rapid şi uşor caracteristicile de durabilitate ale produselor financiare.

Pe baza unui consens larg în ceea ce priveşte feedbackul părţilor interesate, Comisia propune un sistem simplu de clasificare a produselor financiare care fac afirmaţii ESG. Acesta va cuprinde trei categorii cu criterii clare, pe baza practicilor de piaţă existente care au fost bazate pe cele mai recente orientări în materie de reglementare. Categoriile vor simplifica parcursul investiţional al investitorilor de retail şi îi vor ajuta să ia decizii de investiţii în cunoştinţă de cauză. În general, categoriile vor fi: „Categorie durabilă”: produsele care contribuie la obiectivele de durabilitate (de exemplu, obiectivele climatice, de mediu sau sociale), cum ar fi investiţiile în întreprinderi sau proiecte care îndeplinesc deja standarde ridicate de durabilitate; „Categorie de tranziţie”: produse care direcţionează investiţii către întreprinderi şi/sau proiecte care nu sunt încă sustenabile, dar care se află pe o traiectorie de tranziţie credibilă, sau investiţii care contribuie la îmbunătăţiri, de exemplu în domeniul climei, al mediului sau în cel social şi „categoria elementelor de bază ESG”: alte produse care integrează o varietate de abordări în materie de investiţii ESG, dar care nu îndeplinesc criteriile categoriilor de investiţii durabile sau de tranziţie menţionate mai sus (de exemplu, axarea pe cele mai bune performanţe din clasă pe un anumit indicator ESG, urmărirea randamentelor financiare, excluzând în acelaşi timp cele mai slabe performanţe ESG).

Produsele clasificate ar trebui să se asigure că o mare parte a investiţiilor (70% din portofoliu) sprijină strategia de durabilitate aleasă şi exclud din portofoliul lor toate investiţiile în industrii şi activităţi dăunătoare, de exemplu întreprinderile care încalcă standardele privind drepturile omului, precum şi cele implicate în tutun, arme interzise şi combustibili fosili peste anumite limite. Afirmaţiile ESG din denumiri şi din documentaţia de marketing vor fi rezervate produselor clasificate – acesta este un pas esenţial pentru combaterea dezinformării ecologice şi pentru stimularea încrederii în investiţiile durabile.