Acum două zile a apărut informația că firma americană Critical Metals, un important producător de minerale critice, a anunțat semnarea unui acord pentru crearea unui joint-venture cu uzina de prelucrare a minereurilor de la Feldioara a Nuclearelectrica, pentru construirea și operarea, în România, a unei fabrici de procesare a pământurilor rare.
Este vorba despre un joint-venture între între Critical Metals (CRML) și Fabrica de Prelucrare a Concentratelor de Uraniu S.R.L. (FPCU) din România, de fapt uzina de prelucrare a minereurilor de la Feldioara controlată de compania de stat Nuclearelectrica
Acordul se referă la construirea și operarea unei fabrici de procesare a pământurilor rare în interiorul Uniunii Europene, care să concureze direct cu dominația de lungă durată a Chinei în procesarea globală de pământuri rare.
Unitatea ar urma să primească pentru procesare, pe termen lung, 50% din toată producția de concentrat de la mina Tanbreez a Critical Metals din Groenlanda, unde ar fi unul dintre cele mai mari zăcăminte de minerale rare din lume. Acordul stabilește “dezvoltarea, finanțarea și comisionarea unei instalații europene de top pentru procesarea pământurilor rare în România — creând primul lanț de aprovizionare complet integrat, de la mină la procesare, din lumea occidentală, dedicat stabilizării accesului la minerale critice pentru industriile și sectoarele de apărare europene”, se arăta în comunicatul de presă de acum două zile.
Bogdan Ivan Gruia, Ministrul Energiei din România, a declarat:
„Într-un moment în care Uniunea Europeană accelerează inițiativele strategice din domeniul materiilor prime critice și al lanțurilor de aprovizionare sigure — inclusiv pachetul recent prezentat la Bruxelles, în valoare de până la 3,5 miliarde de dolari, parte a Strategiei de Securitate Economică pentru consolidarea autonomiei și reducerea dependențelor externe — România face un pas înainte ca un contributor regional și partener de încredere pentru întreaga comunitate euro-atlantică.
Semnarea de astăzi reprezintă mult mai mult decât o colaborare bilaterală; este o contribuție directă la arhitectura industrială și de securitate a Europei. Într-o lume în care accesul la minerale critice a devenit un câmp de luptă geopolitic definitoriu, România se poziționează în centrul unui lanț de aprovizionare complet integrat, aliniat Occidentului — de la mină la procesare”
Cosmin Ghiță, CEO al Nuclearelectrica (deținătoarea 100% a FPCU), a declarat:
„Acest joint-venture reprezintă un pas definitoriu pentru Nuclearelectrica, FPCU și pentru capacitățile industriale strategice ale României. Combinând expertiza tehnică unică, infrastructura și forța de muncă înalt calificată de la Feldioara cu resursa de clasă mondială Tanbreez, construim una dintre cele mai avansate platforme europene de procesare a mineralelor critice.
Această inițiativă strategică este perfect aliniată cu strategia de dezvoltare pe 10 ani aprobată anul trecut pentru FPCU, ancorată în modernizare tehnologică, integrare în lanțurile valorice europene și producția de materiale cu valoare adăugată ridicată. Noul JV materializează direct aceste obiective: o facilitate modernă capabilă să producă metale rare și magneți de grad militar, esențiali pentru apărare, energie și industria high-tech.
Feldioara are o moștenire îndelungată în procesarea concentratelor strategice. Acest proiect nu doar păstrează această moștenire — o duce la nivelul următor, transformând FPCU într-un pilon cheie al securității minerale europene. Suntem onorați să colaborăm cu Critical Metals Corp. la un proiect cu impact strategic semnificativ pentru România, Uniunea Europeană și aliații noștri din NATO.”
Ei bine, datele publice arată că cel mai mare acționar al companiei americane Critical Metals este firma European Lithium, listată la Bursa din Frankfurt. Iar, potrivit unei relatări din vară a publicației Newsweek, care citează surse, celebrul om de afaceri de origine română Frank Timiș, artizanul la fel de celebrului proiect aurifer de la Roșia Montană, este cel care deține pachetul de control al European Lithium.
Și mai există ceva!
CEO al Critical Minerals, adică firma cu care Nuclearelectrica face parteneriatul pentru uzina de la Feldioara, este Tony Sage, după cum scrie chiar pe web-site-ul firmei americane.
Acum opt ani, publicația The West Australian scria că firma Cape Lambert Resources, condusă de Tony Sage, a intentat o acțiune în instanța supremă din Sierra Leone pentru a recupera peste 10,5 milioane USD. Pârât era chiar firma lui Timiș, prieten cu Sage.
“Prietenul și partenerul său de afaceri, Frank Timiș, precum și Timis Mining Corporation, sunt numiți ca pârâți în această acțiune, alături de comerciantul american de materii prime Gerald Metals și directorul acestuia, Craig Dean. Disputa se referea la un acord din 2014 prin care Cape Lambert a furnizat 20 milioane USD către Timis Mining pentru a ajuta la finanțarea achiziției minei de minereu de fier Marampa din Sierra Leone.(…) Asocierea și prietenia lui Sage cu Timiș datează de mulți ani, după ce Timiș a emigrat din România la Perth în anii 1980”, scrie publicația din Australia.
Publicul interesat din România știe cine este Frank Timiș, celebrul om de afaceri plecat din Maramureș și care a ajuns să învârtă sute de milioane în afaceri mai ales în sectorul mineritului din Africa, dar, pentru acest articol am ales să vă arătăm exact CV-ul pe care i-l prezintă publicația Newsweek în textul despre care am pomenit mai sus.
„Născut în Borșa, un orășel din Maramureș, un loc prins între munți și migrație, Frank Timiș a părăsit România în anii 1980, într-o perioadă în care nu mulți plecau de bunăvoie. A ajuns în Australia, fără bani, în cele mai dure zone ale capitalismului global: resursele naturale.
În peste trei decenii, numele său a fost legat de zăcăminte de aur, petrol, minereu de fier, gaze și diamante: din Sierra Leone și Burkina Faso până în România, Senegal și Nigeria. A fost implicat în proiecte cu mize de miliarde de dolari și controverse pe măsură. În unele locuri a fost un pionier, în altele o figură centrală în investigații sau arbitraje internaționale.
Cunoscut în România mai ales pentru episodul Roșia Montană, Timiș a operat mereu într-o zonă gri a economiei globale, acolo unde statul era absent, iar marile companii ezitau. S-a bazat pe licențe obținute timpuriu, în teritorii fragile, dar bogate în resurse. A pierdut mult. A și câștigat enorm.
Tanbreez (mina de pământuri rare din Groenlanda a cărei producție urma să fie procesară în fabrica din România – n.red.) este cel mai recent exemplu. Nu este singurul proiect „sub radar” pe care îl controlează, dar poate cel mai relevant în acest moment: o resursă critică într-o zonă geopolitică sensibilă, într-o perioadă în care marile puteri se repoziționează în funcție de accesul la metale rare.
În fond, Frank Timiș nu dă interviuri, nu apare pe scenă și nu își explică deciziile. Nu pare să caute validare publică sau să fie interesat să-și construiască o imagine — și totuși, apare constant în dosarele grele ale resurselor globale. În Groenlanda, numele lui nu apare în comunicate, dar apare în licențe aprobate și în lanțuri acționare care leagă Europa de Bursa din New York.
Nu este singurul om care acționează în tăcere, dar e unul dintre puținii care o fac de peste douăzeci de ani, pe mai multe continente, în piețe unde presa nici nu apucase să ajungă.
Groenlanda nu este primul loc în care a intrat înaintea celorlalți — însă poate cel mai important de până acum. O zonă care devine brusc esențială într-o lume care se reconfigurează în jurul metalelor rare și al autonomiei energetice.
Pentru România, este un nume asociat mai degrabă cu controversa decât cu strategia. Dar într-o perioadă în care discuțiile despre resurse, suveranitate și rolul nostru în lanțurile globale sunt tot mai aprinse, poate că simplul fapt că un român controlează un astfel de proiect merită privit mai atent”