Creierul economic al PSD: Capitalismul primitiv moare în România. Planificarea este soluţia la haosul economic provocat de selecţia darwinistă

În opinia lui Cristian Socol,  “capitalismul primitiv” implementat în România post Revolutie îşi va consuma ultimele clipe în următorii ani, iar acum vedem insuccesul reţetei de politici publice bazată exclusiv pe virtuţile pieţei.

“Agenda neoliberală aplicată mai ales în primii 10 ani ai tranziţiei a condus la rezultate suboptimale: recesiuni transformaţionale profunde, pierderea a milioane de locuri de muncă, distrugerea clusterelor industriale de competitivitate şi degradarea plasei de siguranţă socială. Polarizarea economică şi o societate plină de ură sunt doar consecinţe ale acestui model”, spune Socol într-un comentariu cu titlul “#Newdevelopmentalism ca Proiect de Ţară”.

Singura şansă de dezvoltare a României pe termen mediu, spune el, ar fi adoptarea unor politici alternative celor neoliberale.

#nouldezvoltationism – o nouă formă de activism în economie

Socol aduce în public o teorie intervenţionistă pe care o denumeşte  #nouldezvoltationism – “o strategie inovativă ce presupune ajungerea din urmă a ţărilor dezvoltate de către cele în dezvoltare prin creştere economică. O nouă formă de activism în economie – „noul structuralism”, o alternativă la terapia bazată pe virtuţile pieţei libere, o viziune ce consideră raţională intervenţia statului pentru dezvoltare”.

Aceasta ar veni în completarea strategiei #wageledgrowth, folosită până acum de PSD, care a constat în majorarea bruscă a salariilor din sectorul public şi care, după mai mulţi economişti, s-a transformat în inflaţie şi, în consecinţă, în dobânzi mai mari.

Socol susţine că #nouldezvoltationism se aplică parţial de câţiva ani dar va fi accelerat în următorii ani.

Planificarea, răspunsul la “haosul provocat în economie de selecţia darwinistă”

Teoria de faţă are la bază “rolul strategic al statului la nivel macroeconomic prin ţinerea sub control a stabilităţii (…) Un stat puternic, activ. Întărirea agenţiilor de reglementare în contextul liberalizării puternice implementate în ultimii 10 ani în sectoare strategice din economie”.

Profesorul sugerează că ar fi început “implementarea programării economice orientative” ca răspuns la “haosul provocat în economie de selecţia darwinistă specifică agendei neoliberale”. Socol nu se fereşte să-i zică  “planificare”.

Argumentul profesorului  că s-a trecut deja la planificarea economiei este crearea Consiliului de Programare Economică, în cadrul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, pe care Socol îl conduce de puţină vreme.

Obiectiv: băncile de stat, 20% din sector. Orientare către „capitalul răbdător”

O idee în sensul programării economice, pe care profesorul o evidenţiază, este crearea Băncii de Dezvoltare care ar/va avea rolul de orientare către „capitalul răbdător“.

Băncile aflate în proprietatea statului român ar urma să deţină minimum 20% din activele bancare totale, pe termen mediu. Finanţarea ar urma să se facă pe baza economisirii interne “pentru a reduce dependenţa de volatilitatea pieţelor financiare internaţionale şi a calificativelor acordate de agenţiile de rating”.

Industrializare pe bază de licenţă

Socol vede reindustrializarea României prin cumpărarea de licenţe. De asta ar urma să se ocupe un Fond de Investiţii pentru Industrializare pe baza de Licenţe, la propunerea aceluiaşi Consiliu de Programare Economică.

Fondul ar contribui la cumpărarea acestor licenţe pentru fabricile autohtone urmând ca acestea să returneze anual din încasări un procent pentru folosirea licenţelor. Fondul şi-ar va recupera astfel banii investiţi şi va finanţa alte cumpărări de licenţe.

Salariul minim, agăţat de salariul mediu

Printre altele, profesorul opinează că este nevoie de decuplarea dinamicii salariului minim de ciclul electoral (ideologii de guvernare) prin introducerea în legislaţie a unui prag minim al raportului salariu minim brut/câştigul mediu brut la 42-45%.

“Altfel, ţara noastră va intra în capcana venitului mediu, confruntându-se cu o creştere economică redusă, plafonarea veniturilor bugetare la un nivel scăzut, subfinanţare în domeniile bugetare şi creşterea polarizării economice şi sociale. Pe scurt, reintrarea în cercurile vicioase ale subdezvoltării”, conchide Socol.

Inspirat de un etatist brazilian

Pachetul de măsuri ce ţine de #nouldezvoltationism-ul promovat de Socol porneşte de la teoriile etatistului Luiz Carlos Bresser-Pereira, un adversar al pieţei libere.

Socol scrie că teoria lui Bresser-Pereira este “o alternativă la strategia neoliberală, viziune ce şi-a dovedit eşecul în anii de tranziţie în Europa Centrală şi de Est”.

Puteţi citi aici comentariul integral publicat în ziarul Adevărul