Creşterea economică a Chinei ar putea fi afectată de menţinerea legii copilului unic

Adaugă-ne ca sursă preferată

Restricţiile referitoare la numărul de copii pe care îi poate avea o familie vor reduce cu 27% numărul chinezilor cu vârste cuprinse în 15 şi 24 de ani, principala forţă de muncă a fabricilor care au alimentat creşterea economică în ultimele decenii, la 164 de milioane de persoane până în 2025, potrivit datelor Naţiunilor Unite.

În paralel, investiţiile care au avut o contribuţie de peste 50% la avansul economic de 9,2% din 2011 vor fi constrânse de costurile mai mari pentru pensii şi asistenţă medicală, ca urmare a creşterii numărul persoanelor de peste 65 de ani cu 78%, la 195 de milioane.

Menţinerea acestei legi riscă să accelereze schimbările demografice care, potrivit institutului Brookings-Tsinghua Center for Public Policy din Beijing, ar putea reduce la jumătate creşterea economică.

China contribuie cu circa 30% la expansiunea economică mondială, astfel încât restricţionarea în continuare a natalităţii va afecta companii precum producătorul auto General Motors şi restaurantele KFC.

„Este una dintre ultimele şanse de a schimba politica natalităţii, înainte ca situaţia să se înrăutăţească. Dacă încep să elimine legea copilului unic în zonele urbane, economia poate fi susţinută de cei care vor mai mult de un copil”, a declarat Helen Qiao, analist la Morgan Stanley în Hong Kong.

Creşterea ratei natalităţii la 2,3 pentru fiecare femeie de la circa 1,6 va încetini la jumătate declinul forţei de muncă până în 2050, la 8,8%, de la 17,3%, potrivit ONU. În acest fel, va fi redusă dependenţa Chinei de exporturi şi va creşte în schimb consumul intern, datorită cererii mai mari pentru produse destinate copiilor.

„Relaxarea politicii copilului unic este urgentă pentru a mări consumul. Creşterea forţei de muncă ar dura 16 ani, dar oamenii cu copii vor cheltui imediat mai mult”, a spus Qiao.

Dilema cu care se confruntă oraşele din China provine din faptul că eliminarea legii copilului unic, introdusă la trei ani după moartea lui Mao Zedong, înseamnă mai mulţi bani pentru şcoli şi alte facilităţi necesare copiilor, într-o perioadă în care autorităţile locale se confruntă cu costuri mai mari pentru pensii şi îngrijirea bătrânilor.

Autorităţile din Shanghai au respins anul trecut o propunere care ar fi permis familiilor să aibă doi copii, din cauza costurilor mari implicate, bugetele fiind deja afectate de îmbătrânirea populaţiei.

Vicepreşedintele american Joe Biden a declarat la începutul lunii trecute, înaintea unei vizite în China, că legea copilului unic din această ţară va modifica atât de rapid raportul dintre vârstnici şi populaţia activă, în următorii 20 de ani, încât va fi imposibil ca ritmul actual de creştere economică să fie menţinut.

Extinderea sistemului de pensii rudimentar la toţi angajaţii va costa 7% din PIB-ul Chinei, respectiv 411 miliarde de dolari, impactul urmând să ajungă la 15% din PIB în 2050, ca urmare a trimplării numărului de pensionari, consideră Richard Jackson, director la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale în Washington.

ONU estimează că numărul persoanelor plătitoare de taxe va scădea în schimb cu 233 milioane, la 682 milioane.

„Această îmbătrînire a populaţiei, în condiţiile unui sistem de pensii subfinanţat, reprezintă o reţetă pentru probleme grave”, a avertizat Stephen Roach, profesor la Universitatea Yale şi fost preşedinte fără rol executiv la Morgan Stanley în Asia.

Carolina Population Center estimează pe de altă parte că eliminarea restricţiei va duce numai temporar la creşterea natalităţii din China, la 1,8-1,9, dar în cinci ani va reveni la 1,5, sub nivelul de 2 necesar pentru a preveni scăderea populaţiei.

Japonia are o rată a natalităţii de 1,42, iar Statele Unite de 2,08.