Crima macroeconomică cu premeditare şi circumstanţe agravante

Pe măsură ce ne-apropiem de alegeri, orizontul deciziilor raţionale se-îngustează până la dispariţie. Suntem în aceste zile martori neputincioşi în faţa unei crime cu premeditare având drept victimă stabilitatea macroeconomică. Aceasta este un bun public,.După 7 ani de chinuri, exact în momentul în care părea că România a înţeles în sfârşit care este calea unei dezvoltări sustenabile, o luăm de la capăt şi nu în orice fel ci prin recrearea tuturor condiţiilor să ajungem din nou în criză. Doar pentru că urmează un an electoral.
Daniel Oanţă - mie, 19 aug. 2015, 09:33

La finele anului 2008, tot în pragul unor alegeri, se promiteau majorări de 50% ale salariilor tuturor funcţionarilor publici. În nici doi ani au urmat scăderi de 25%, plus majorarea TVA, başca lupte de stradă. Astăzi, în urma unei licitaţii electorale iresponsabile ce a avut drept rezultat proiectul noului Cod Fiscal, este pe cale de legiferare o reducere permanentă de venituri ale bugetului de stat cuantificate la circa 17 miliarde de lei, aproximativ 4 miliarde de euro. La reducerea permanentă de venituri, politicienii se pregătesc aprig fie să inducă, fie să promită cheltuieli permanente, ceea ce n-ar face niciodată cu bugetele individuale. Susţin că nu e nicio problemă, că sunt bani, de parcă ar fi ai lor. Nu sunt ai lor, sunt ai noştri!

Situaţia este bizară. Să înşirăm din nou instituţiile care au avertizat din timp asupra consecinţelor dramatice pe care le poate avea aventura fiscală şi la care Guvernul rămâne insensibil: Comisia Europeană, FMI, Consiliul Fiscal, Banca Naţională a României. Nu mai amintim aici datele macroeconomice clare, cifrele reci care arată că suntem pe cale să facem o prostie uriaşă. Într-o Uniune Europeană măcinată mărunt de problema datoriilor suverane, România ca stat membru a reuşit performanţa extraordinară a unei consolidări fiscale la care state dezvoltate nici nu visează. Pe această cale a creşterii economice sustenabile puteam recupera încet, dar sigur decalaje de dezvoltare, fără a repeta ciclul nenorocit avântul-prăbuşirea! Mai mult decât atât, am reuşit să intrăm în clubul select al statelor cu risc scăzut la finanţare. Şi era şi normal atâta vreme cât imaginea noastră în rândul creditorilor era aceea a unui stat responsabil cu viitorul, care face progrese în reducerea datoriei publice şi ţine sub control deficitele. Astăzi suntem pe cale să o luăm pe contrasens în speranţa tâmpită că nimeni nu va observa sau că nu ne vom ciocni frontal. S-a ajuns chiar la ciudăţenia ca reprezentanţii FMI să scrie o scrisoare deschisă prin care să roage practic guvernul sa nu facă prostii, să nu-şi bată joc de propria ţară, în ultimă instanţă să nu ajungă din nou la mâna organismului financiar internaţional.

Orice observator raţional al disputelor din mediu public asupra Codului Fiscal poate vedea de ce relaxarea fiscală indusă de acesta este periculos de mare. E o hemoragie de venituri bugetare, e ca şi cum statul şi-ar tăia venele în speranţa că va apărea cineva la timp să-i pună copci. Desigur, nu poţi avea pretenţii ca majoritatea populaţiei să înţeleagă de ce, din punct de vedere macroeconomic, suntem pe cale să o apucăm, din nou, pe un drum extrem de riscant. Este de asemenea de înţeles ca economiştii afiliaţi într-un fel sau altul guvernării să încerce să demonstreze ceea ce nu poate fi demonstrat, cum că nu-i nicio problemă. Dinspre poeţii macroeoconomiei sau a celor care cred cu tărie în statul minimal sau că politica monetară poate opera în vid, nu mai amintim. Dezarmant de-a dreptul este că acestor complici la crima cu premeditare ce se desfăşoară sub ochii noştri s-au alăturat profesori de economie care au şi semnat o scrisoare deschisă în sprijinul promulgării Codului Fiscal. Lipsa completă de preocupare în ce priveşte finanţarea acestei aventuri fiscale fără precedent născută dintr-o competiţie electorală, ignorarea cu desăvărşire a contextului european, a tratatelor la care România este parte semnatară, faptul că se reia un ciclu de indatorare totul sub deviza că orice reducere de taxe este binevenită sub orice pretext, te face să te întrebi ce-i învaţă, de fapt, pe studenţii lor?

Concomitent cu stimularea absolut lipsită de sens a consumului şi cererii când, de fapt, investiţiile şi oferta ar trebui încurajate (formarea brută de capital fix a cunoscut o prăbuşire uriaşă, iar lucrările de infrastructură sunt la pământ), deunăzi a fost declanşată nebunia majorărilor salariale fără suport şi fără discernământ. Asta va aduce după sine presiuni enorme asupra aceluiaşi buget de stat din partea tuturor funcţionarilor publici, profesori, poliţişti, militari etc. Din nou se induce în opinia publică aberaţia potrivit căreia creşterea nivelului de trai sau a puterii de cumpărare se decide prin legi şi ordonanţe de urgenţă şi nu este decât rezultatul voinţei politice a unui guvern sau altul! De falsitatea evidentă a acestei convingeri se ajunge însă până la urmă, când piaţa vine să corecteze dezechilibrul, prin creşteri de preţuri, taxe, depreciere a cursului de schimb, sau o combinaţie a tuturor acestora.

Desigur, în mod normal, prima piedică în calea acestor aberaţii ar trebui să vină dinspre Ministerul de Finanţe, cel responsabil într-un stat cu gospodărirea banului public şi care ar trebui să aibă aibă un orizont instituţional mult mai îndelungat decât nişte alegeri care urmează în jumătate de an. În loc de asta vedem deocamdată încercări de justificare, iar pe la colţuri se vorbeşte de utilizarea bufferelor constituite pentru situaţii de urgenţă pentru acoperirea temporară a deficitului. Pentru cine nu ştie rolul initial al acestor fonduri constituite cu costuri semnificative a fost şi încă este de a feri România de a deveni vulnerabilă la şocuri externe sau la condiţii nefavorabile pe pieţele de împrumut în vederea finanţării datoriei publice. Cu alte cuvinte, utilizarea lor în acest context ar fi absolut aiuritoare: de bună voie şi nesilită de nimeni şi de nimic, România îşi creează o vulnerabilitate pe termen mediu şi lung pe care o acoperă din banii destinaţi evitării unei vulnerabiltăţi. Deja asta seamănă a crimă cu premeditare cu circumstanţe agravante.

Daniel Oanţă este consultant strategie la Banca Naţională a României.

*acest articol reprezintă o opinie personală, nu punctul de vedere al BNR şi nici al Economica.net

Te-ar mai putea interesa și
Pot smartphone-urile să strice o nuntă? Ce trebuie să știi despre noua etichetă a nunților
Pot smartphone-urile să strice o nuntă? Ce trebuie să știi despre noua etichetă a nunților
Nunta, ca multe dintre evenimentele importante din viața oamenilor, vine și cu un set de reguli de respectat. Unele reguli și tradiții sunt deja cunoscute. Altele, însă, se întâmplă, poate,......
Update: Reacția șefului PNL București. Tribunalul București a anulat hotărârea prin care a fost adoptat Planul Urbanistic General al Capitalei
Update: Reacția șefului PNL București. Tribunalul București a anulat hotărârea prin care a fost adoptat Planul Urbanistic ...
"Fără PUG, închidem oraşul", spune primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu, după ce Tribunalul Bucureşti a anulat hotărârea ...
Update: Principalul suspect, un norvegian de origine iraniană. Două persoane au fost ucise și 14 rănite în urma unui atac armat la Oslo
Update: Principalul suspect, un norvegian de origine iraniană. Două persoane au fost ucise și 14 rănite în urma unui ...
Update: Presupusul autor al atacului armat de vineri noaptea, de la Oslo, este un cetăţean norvegian de origine iraniană, ...
O coaliție de cinci state condusă de SUA a lansat o inițiativă de strângere a legăturilor cu țările din zona Asia-Pacific, pentru a contracara influența Beijingului
O coaliție de cinci state condusă de SUA a lansat o inițiativă de strângere a legăturilor cu țările din zona Asia-Pacific, ...
Australia, Japonia, Noua Zeelandă, Regatul Unit şi Statele Unite au lansat vineri o nouă iniţiativă de strângere a ...