Criza catalană, o nouă bătaie de cap pentru Uniunea Europeană

‘Într-un anume fel, UE este o instituţie făcută pentru timpuri fericite. Atâta vreme cât totul merge bine, ea funcţionează bine. Dar de îndată ce apare o problemă, ea întâmpină dificultăţi enorme pentru a se poziţiona şi a acţiona’, notează Stefani Weiss, directoare a biroului din Bruxelles a fundaţiei Bertelsmann.

‘Această problemă se anunţa deja de mult timp’, adaugă această expertă, amintind că separatiştii catalani îşi pregăteau referendumul pentru autodeterminare de câţiva ani. ‘Dar ea nu s-a bucurat de atenţia necesară’ la Bruxelles, se miră ea.

Acest lucru este evidenţiat de tăcerea jenantă observată înainte referendumului din partea UE, confruntată şi cu alte veleităţi separatiste în Flandra, Scoţia şi Ţara Bascilor.

După scrutinul marcat de ciocniri între alegătorii separatişti şi poliţişti, Comisia Europeană a invitat pentru prima oară la dialog şi a condamnat violenţa ca ‘instrument în politică’, dar având grijă să nu vexeze Madridul.

Ea a repetat astfel că referendumul nu era conform Constituţiei spaniole şi a anunţat că ‘apărarea statului de drept poate necesita uneori o utilizare proporţională a forţei’.

În afară de Belgia, unde naţionaliştii flamanzi sunt o piesă cu greutate a coaliţiei aflate la putere, şi Slovenia – apărută în urma secesiunii ex-Iugoslaviei – capitalele europene păstrează tăcerea sau afişează un sprijin fără rezerve faţă de premierul spaniol Mariano Rajoy.

Căci chiar şi ţările cele mai descentralizate se tem că precedentul catalan ar putea inspira alte regiuni separatiste, declanşând o reacţie în lanţ care ar face în cele din urmă Uniunea Europeană neguvernabilă.

‘Dacă astăzi lăsaţi Catalonia să spargă unitatea Spaniei, aceasta va declanşa un efect de domino pe întregul continent. În locul unei UE cu 27 de ţări vom avea o non-UE cu mini-state’, a avertizat teatral europarlamentarul spaniol Esteban Gonzalez Pons.

UE a supravieţuit crizei bancare mondiale din 2007, iar apoi crizelor datoriei care ameninţau să facă Grecia să părăsească zona euro în 2015.

Ea nu este încă refăcută complet din profunda criză a solidarităţii între Est şi Vest apărută odată cu criza afluxului de migranţi, din bătălia cu Polonia şi Ungaria cu privire la reformele lor considerate iliberale, iar în prezent duce negocieri extrem de complexe cu Marea Britanie în vederea ieşirii insulei din UE în 2019.

În discursul său despre Starea Uniunii la mijlocul lunii septembrie, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, îşi exprimase convingerea că ce a fost mai greu a trecut şi expusese un program de reforme ambiţios, afirmând că ‘Europa are din nou vânt din pupă’ datorită reducerii şomajului şi a unei recuperări economice timide.

Însă Juncker nu luase în calcul criza catalană, care reprezintă ‘în mod evident o nouă pietricică în pantoful UE’, potrivit lui Frederic Allemand, cercetător de studii europene la Universitatea din Luxemburg.

Mai ales dacă această criză va mai dura. ‘În acest timp, europenii riscă să neglijeze adevăratele provocări care îi aşteaptă: ameninţările la adresa securităţii globale (Coreea de Nord, terorismul, conflictele din Orientul Mijlociu) care ne înconjoară şi competiţia economică mondială’, apreciază experta Weiss.

Dar în pofida ‘apropourilor’ lansate de separatişti, eurodeputaţi şi experţi, ‘UE nu are niciun interes să intre într-o mediere’ pentru că ‘aceasta i-ar legitima pe separatişti’, relevă Allemand, subliniind că tratatele nu prevăd procedura care trebuie urmată în cazul sciziunii unui teritoriu dintr-un stat membru.

În Spania, Curtea Constituţională a invalidat referendumul catalan. Or, este imposibil pentru UE, compusă şi condusă de cele 28 de state membre, să ignore ordinea constituţională a fiecăreia dintre ţările blocului comunitar. Prin contrast, referendumul de independenţă scoţian din 2014 – pierdut cu 55% de adepţii taberei Nu’ – fusese organizat în acord cu Londra, ceea ce ar permite ulterior o independenţă concertată.

În opinia separatiştilor catalani, Bruxelles şi-a pierdut puţin ‘credibilitatea’. Ei acuză Comisia Europeană, care nu a ezitat să se angajeze într-o confruntare deschisă cu Varşovia referitor la statul de drept, că-i abandonează pe cei ‘7,5 milioane de cetăţeni europeni’ din Catalonia, ale căror ‘drepturi fundamentale, în special dreptul de exprimare’ ar fi fost încălcate.