Cum a fost ameninţat Ceauşescu de ruşi în 1971

Nicolae Ceauşescu a fost primul şef de stat din estul Europei care a ajuns la Beijing, după ruptura dintre China şi Rusia.

Ştefan Andrei a însoţit, în iunie 1971, delegaţia şi povesteşte că la întoarcerea din Asia, sovieticii au cerut o întâlnire cu oficialii români.

„Şi pe aeroportul din Moscova au început reproşuri şi ameninţări, povesteşte martorul Ştefan Andrei. În primul rând, că mergem în China, o ţară care e duşmanul Uniunii Sovietice. Kosîghin a fost la întâl­nire, împreună cu Suslov şi cu Katuşev. Ne-au criticat direct că, acolo, Ceauşescu a spus că China este un factor important în lupta pentru pace. (…) Şi discutau exact aşa – ce-aţi căutat acolo, ce-aţi făcut? Nu poţi să fii prieten cu un duşman al Uniunii Sovietice şi, de fapt, al comunităţii ţărilor socialiste, zicea Kosîghin. Acesta a fost cuvântul lui Kosîghin. Am fost de faţă”, relatează Ştefan Andrei.

Fostul demnitar comunist îşi aminteşte că, în avionul ce zbura spre Bucureşti, atmosfera a devenit apăsătoare.

„După ameninţarea lui Kosîghin, în avion, l-am auzit eu pe Maurer: Ei, ţi-am spus eu că nu era cazul să mergem la Beijing?, i-a reproşat lui Ceauşescu. Ceauşescu a fost preocupat, când am venit de la Moscova. Nici n-a vorbit în avion.”

Două luni mai târziu, Brejnev s-a întâlnit în Crimeea cu ceilalţi lideri ai statelor membre în Tratatul de la Varşovia. Cu excepţia lui Ceauşescu.

„Conduce lupta împotriva noastră şi constituie principalul obstacol în calea liniei noastre”, a zis Brejnev despre liderul român. „Noi am avut răbdare în privinţa comportamentului României. Trebuie să încercăm să exercităm in­fluenţă asupra evoluţiei din interiorul ţării”.

„Informaţiile acestea le aveam şi noi, din surse diplomatice”, afirmă acum Ştefan Andrei.

„Discuţia de pe Aeroportul Vnukovo din Moscova a constituit – şi după părerea mea – elementul de frânare a evolu­ţiei societăţii româneşti. El a fost preocupat de teza lui Kosîghin că economicul e subordonat politicului. În condiţiile în care tu depinzi 50 la sută de Uniunea Sovietică şi de celelalte ţări din CAER (n.r. – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), îţi dă de gândit. Pentru că, dacă sovieticii opreau numai exporturile României de industrie uşoară, de mobilă, de utilaj pe­trolier şi celelalte, ar fi creat în ţară o situaţie econo­mică grea. Greu de depăşit. Lăsând la o parte pericolul pe care-l simţea Ceauşescu, de-a fi înlocuit”, conchide Ştefan Andrei.