Cum a pierdut România 200 de milioane de euro pentru că statul nu poate numi șefi la companiile gigant. Oana Gheorghiu: Doar trei firme, cu 10 angajați, fac selecția

„Este momentul potrivit să ne uităm mai atent la cum funcţionează, în realitate, selecţia conducerilor companiilor de stat din România. Conform legii, aceste selecţii sunt asistate de firme private de consultanţă în resurse umane, în calitate de experţi independenţi (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 109/2011). În practică, însă, această piaţă este concentrată covârşitor în mâinile a doar trei firme private. Trei firme, care au împreună zece angajaţi. Atât”, spune Oana Gheorghiu, pe Facebook.

Ea precizează că aceste „câteva persoane validează procedural numiri în companii de stat care administrează active de zeci de miliarde de lei şi care au impact direct asupra unor sectoare esenţiale pentru economia statului român”.

„Aceasta nu este o acuzaţie individuală. Este o problemă de sistem. Avem un mecanism care trebuia să aducă profesionalism, competiţie şi independenţă, dar care a ajuns să concentreze o parte esenţială a filtrului procedural în mâinile unui grup foarte restrâns de actori privaţi. Atunci când o piaţă atât de mică ajunge să joace un rol atât de mare în selecţia conducerii companiilor de stat, este legitim să ne întrebăm dacă mai vorbim cu adevărat despre competiţie onestă şi independenţă reală”, subliniază Gheorghiu.

Vicepremierul interimar mai arată că „riscul nu este teoretic, ci este deja măsurat: Comisia Europeană a sancţionat România cu 198 milioane euro tocmai pentru deficienţe legate de transparenţa şi caracterul competitiv al unor astfel de proceduri.

„Asta ar trebui să ne spună foarte clar că nu este suficient ca o procedură să fie doar formal corectă. Dacă rezultatul ei produce neîncredere publică, suspiciune repetată şi sancţiuni europene, atunci problema este mai profundă decât hârtiile semnate la final. Reforma reală a guvernanţei corporative nu înseamnă doar să înlocuieşti nişte oameni cu alţii şi nici să mimezi guvernanţa prin proceduri impecabile pe hârtie, dar complet discutabile în practică. Reforma guvernanţei corporative înseamnă: selecţii cu adevărat competitive, criterii credibile, evaluări obiective şi mecanisme care pot fi apărate nu doar juridic, ci şi public”, menţionează aceasta.

Oana Gheorghiu mai spune că Guvernul, ministerele ori cabinetul viceprim-ministrului nu pot interveni direct în aceste procese de selecţie, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne prefacem că nu vedem ce se întâmplă.

„Când rezultatele ridică sistematic semne de întrebare, problema nu mai este una de percepţie. Devine una de arhitectură instituţională şi exact acolo trebuie să avem curajul să intervenim. Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost primul care a îndrăznit să aprindă lumina în companiile de stat, să arate unde este risipa, să arate unde este incompetenţa, să arate unde este falimentul. Iar atunci când ne-am apropiat tot mai mult de interesele politice transpartinice care prăduiesc companiile de stat, Guvernul a fost demis prin moţiune de cenzură. Poate că această bătălie a fost pierdută, însă este o luptă la care eu nu voi renunţa. Am convingerea că sunt mulţi, foarte mulţi români care ne vor fi alături mai departe pentru că îşi doresc, ca şi noi, să modernizăm România, să eliminăm privilegiile şi sinecurile şi să administrăm banul public doar în interesul celor mulţi şi corecţi, nu în beneficiul celor puţini şi speciali”, precizează Gheorghiu.