Cum arată imigraţia, comerțul şi economia în Marea Britanie după 10 ani de la Brexit

Adaugă-ne ca sursă preferată

Imigraţia: O schimbare de origine

Susţinătorii Brexitului au promis că ţara îşi va recâştiga controlul asupra frontierelor odată ce se pune capăt liberei circulaţii între continent şi Regatul Unit. În timp ce imigraţia europeană a scăzut vertiginos de atunci, imigraţia din ţările din afara UE a explodat, scrie Agerpres.

Între 2012 şi 2016, cetăţenii UE au reprezentat între 74% şi 81% din imigraţia netă în Regatul Unit, cu o medie de 250.000 de persoane pe an în această perioadă, potrivit Oficiului Naţional de Statistică (ONS).

În aceeaşi perioadă, imigraţia netă din ţările din afara UE a fost relativ scăzută, între 61.000 şi 90.000 de persoane pe an.

După referendum, imigraţia netă din UE a scăzut de la 253.000 în 2016 la 70.000 în 2020. Pe de altă parte, imigraţia netă din ţările din afara UE s-a dublat, de la 90.000 în 2016 la 186.000 în 2019, scăzând din nou la 101.000 în 2020 în timpul pandemiei de COVID-19.

După 2021 şi intrarea în vigoare a Brexitului, tendinţa s-a intensificat. Imigraţia netă din afara UE a ajuns la un milion de persoane în 2023, în timp ce imigraţia netă din interiorul UE a devenit negativă: numărul cetăţenilor UE care au părăsit Regatul Unit a depăşit numărul celor care au sosit.

Imigraţia netă totală a scăzut de atunci, ajungând la 308.000 în 2025 şi continuă să provină în întregime din ţări din afara UE.

Plecarea polonezilor a fost principalul factor în declinul imigraţiei din UE. Mulţi dintre ei au fost stimulaţi să se întoarcă de economia înfloritoare a ţării lor de origine.

Economie: Fără ruperi de ritm

Partizanii Brexitului au susţinut că ieşirea din UE ar avea un efect redus asupra sănătăţii economiei britanice, în timp ce oponenţii credeau că ieşirea din piaţa unică ar declanşa o criză.

Conform cifrelor brute privind PIB-ul publicate de OCDE, economia Regatului Unit a urmat, în general, traiectoria altor economii dezvoltate în primii ani de după referendumul din 2016, dar a rămas treptat în urma Statelor Unite şi a Canadei de la începutul anilor 2020.

Regatul Unit a avut performanţe ceva mai slabe decât UE imediat după referendum şi a fost mai grav afectată decât vecinii săi europeni în timpul pandemiei.

Redresarea ulterioară a fost mai puternică, creşterea PIB-ului Regatului Unit depăşind-o pe cea a UE imediat după părăsirea pieţei unice în 2021, dar a rămas foarte puţin în urma Europei în 2023, 2024 şi 2025.

Comerţ: Un echilibru delicat

Susţinătorii părăsirii pieţei unice au susţinut că acest lucru ar permite Regatului Unit să facă mai mult comerţ cu restul lumii. Oponenţii credeau că ruperea legăturilor cu principala sa piaţă ar duce la dezastru.

Exporturile de mărfuri către UE au scăzut de la 205 miliarde de lire sterline în 2016, ajustate la inflaţie, la 185 miliarde de lire sterline în 2025 (aproximativ 214 miliarde de euro), în ciuda unei scurte reveniri după pandemie.

În aceeaşi perioadă, importurile de bunuri din UE au scăzut doar modest, lărgind deficitul comercial al Regatului Unit pentru bunuri cu UE de la 113 miliarde la aproape 140 de miliarde de lire sterline, conform datelor ONS.

Exporturile de mărfuri către ţări din afara UE, care au rămas stabile între 2016 şi 2025, nu au compensat acest decalaj.

Cu toate acestea, datorită creşterii puternice a exporturilor de servicii la nivel mondial, exporturile totale ale Regatului Unit au crescut de la 765 de miliarde de lire sterline la 908 miliarde de lire sterline în aceeaşi perioadă.

Importurile totale, însă, au crescut într-un ritm mai rapid, împingând deficitul comercial al Regatului Unit la aproximativ 65 de miliarde de lire sterline în 2025, cu 3 miliarde de lire sterline mai mult decât în 2016.