De ce nu se mai dau credite? Pentru că băncile fac bani doar din plasamente la stat

Săptămâna trecută, rata dobânzii pentru facilitatea de depozit acordată băncilor comerciale a fost coborâtă la minus 0,1% de către Banca Centrală a Japoniei. La rândul său, Banca Central Europeană a decis pe 9 decembrie 2015 scăderea dobânzii la facilitatea de depozit la minus 0,3%.

Ştiţi cât este aceeaşi facilitate la BNR? Este plus 0,25%, în condiţiile în care inflaţia Românie a fost a doua în sens negativ din UE, iart interesul băncii cerntrale ar fi trebuit să fie de a stimula creşterea economică, nu de a proteja băncile comerciale. Ştiţi cât este donânda obţinută aproape zilnic de băncile comerciale la licitaţiile de titluri de stat pe interbancar: un minim de 0,48%.

Ştiţi la ce nivel a ajuns Robid, indicatorul monetar la care băncile comerciale îşi plasează disponibilităţile între ele şi care este teoretic luat în calcul atunci când este vorba de referinţa la depozitele populaţiei în lei? La un minim istoric de 0,43% pentru depozitele la 3 luni şi 0,55% pentru depozitele la 6 luni.

În schimb, dobânda oferită de bănci la depozitele populaţiei la 3 luni este cuprinsă între 2,2% (la băncile mici) şi 0,45% (la băncile mari care dau tonul în piaţă), şi între 2,3% şi 0,55% la depozitele pe 6 luni.

Marje de profit ale băncilor: între 3% şi 24%

Dar Robor-ul, referinţa pentru creditele în lei, ştiţi la cât as ajuns? La 0,85% este Robor la 3 luni şi 1,16 la 6 luni. La creditele pentru populaţie însă, dobânzile variază între 10,44 şi 25,04% pentru creditele de consum. Pentru creditele ipotecare dobânzile sunt cuprinse între 4,03% şi 6,07%.

În aceste condiţii, în care băncile trăiesc bine mersi din dobânzi cu risc zero, oferite de BNR şi de Ministerul Finanţelor, de ce crede cineva că ar fi interesate să acorde credite către populaţie sau către economia reală?

Volumul depozitelor l-a depăşit pe cel al creditelor la nivel de sistem bancar şi bineînţeles şi pe ficare bancă în parte, băncile şi-au curăţat în mare parte bilanţurile vânzându-şi neperformantele către terţe instituţii, liniile de credit către băncile mamă au fost în mare parte achitate.

Apariţia legii dării în plată, indiferent de forma în care ar apărea, nu ar face altceva decât să creeze nişte probleme inutile în această fericire liniştită în care toate instituţiile statului român le plătesc băncile pentru simplu motiv că există.

De aceea, orice declaraţie vizavi de o majorare a avansului la creditul ipotecar este un nonsens: băncile oricum nu dau credite ipotecare la ora actuală decât prin programul Prima Casă (unde benficiază de garanţia statului) sau celor care au venituri foarte mari şi oricum îşi permit avbansurti de 50% sau chiar 60%.