Cum s-au schimbat tehnicile de intervenţie ale ISU în caz de cutremur

În cazul unui cutremur, strategia de intervenţie are mai multe etape, prima vizând alocarea resurselor pentru rezolvarea cazurilor primite prin numărul de urgenţă unic 112, declară purtătorul de cuvânt al ISU.

Apoi este evaluată situaţia la nivelul municipiului Bucureşti şi este stabilit modul de acţiune pe termen lung, împreună cu factorii decizionali din cadrul administraţiei publice centrale şi locale.

După aceea este pus în aplicare Planul Roşu de Intervenţie (plan de ridicare a capacităţii operaţionale a SMURD), raportat la numărul victimelor, fiind suplimentate efectivele proprii şi a mijloacelor de intervenţie în funcţie de natura situaţiei create. Urmează evacuarea populaţiei spre zone sigure, adăpostirea şi hrănirea acestora prin grija autorităţilor locale, precum şi restabilirea stării de normalitate după ce au fost salvate/evacuate persoanele din zonele afectate.

Pentru salvarea persoanelor surprinse sub dărâmături nu poate fi stabilită o prioritate, deoarece fiecare viaţă este valoroasă

Pentru evacuare se au în vedere în primul rând persoanele cu capacităţi motrice reduse sau cele care necesită îngrijiri medicale, unităţile de învăţământ (dacă este cazul), urmând gradual evacuarea şi cazarea tuturor persoare din zonele afectate. Pe parcursul fiecarui an se fac două simulări de producere a unui cutremur, stabilind astfel modul de răspuns integrat al tuturor structurilor cu atribuţii în domeniu.

Potrivit purtătorului de cuvânt, este o mare diferenţă astăzi faţă de 1977 în ce priveşte gestionarea unei eventuale catastrofe, generată de un seism. „Există în 2012 tehnicii de intervenţie modernă cu capacitate de răspuns crescută faţă de 1977. De asemenea, acum există o evidenţă a clădirilor cu grad ridicat de risc ceea ce conduce la cunoaşterea unei situaţii ipotetice de intervenţie şi antrenament în executarea unor astfel de operaţiuni. Totodată, există planuri de acţiune concrete de realizare a măsurilor de salvare, evacuare şi protecţie a populaţiei; existenţa unei forţe (structuri) de intervenţie profesionalizată”, spune sursa citată.