Cum se fac marile investiţii în euro cu bani puţini

Cele mai sigure investiţii în euro, titlurile statului, sunt practic inaccesibile investitorilor mici, pentru că valoarea nominală a unui singur titlu poate varia între 100.000 şi un milion de euro. La o valoare nominală de 50.000 de euro, nici euro-obligaţiunile municipiului Bucureşti nu sunt mai accesibile.

Aceasta piaţă se adresează celor cu bani mulţi, adică băncilor şi fondurilor de investiţii. Nimeni nu vinde un titlu de stat sau două.

Cele trei fonduri amintite s-au ferit, desigur, de obligațiunile Greciei sau ale altor țări pândite de faliment și au investit în titlurile de stat românești și în obligațiunile muncipiului București. Plasamentele în acestea au beneficiat şi ele de randamente bune, în urma scăderii prețului de vânzare, ca efect al deteriorării generale a condițiilor de piață. Randamentul este invers proporțional cu prețul ( este câştigul raportat la preţ).

Altfel, „nu există o legatură directă cu criza datoriilor europene. Titlurile româneşti sunt legate în principal de evoluţia CDS pe România (instrumente de măsurare a riscului de neplată a unei ţări).  Plasamentele noastre sunt realizate în instrumente emise de statul român fie locale, fie pe pieţele  internaţionale şi sunt evident mai profitabile decât plasamentele în depozite la banci, cu un risc sensibil mai mic“, a declarat pentru RTV.NET, Dan Mihail Nicu, directorul general al BRD Asset Management, care administrează fondul mutual Euro Fond.

Cei 1.393 de investitori în Euro Fond au în prezent strânși aproape 50 de milioane de euro în fond, iar randamentul acestuia a fost de 5,07% pe anul trecut și de 0,38% (4,57 anualizat) pe luna trecută. De la lansarea din mai 2010 randamentul în euro a urcat la 10,18%, la care se mai poate adăuga şi aprecierea de 3,54% a monedei europene faţă de leu.

Un titlu al Euro Fond costă acum 110,47 euro. Titlul celui mai mare fond mutual cu plasamente în obligaţiuni în euro, Raiffeisen Euro Plus, costă cam cu un euro mai puțin și este și acesta accesibil micilor investitori, spre deosebire de titlurile de stat care nu doar că sunt de mii de ori mai scumpe fiecare, dar nici nu se dau cu bucata.

Raiffeisen Euro Plus are active nete de peste 229 de milioane de euro, pe care le administrează pentru 9.214 investitori. A fost primul fond de acest tip, şi de la lansarea din octombrie 2009 a obţinut un randament de 9,71%. Randamentul pe ultimele 12 luni este de 4,02%, iar cele pe luna trecută este de 0,35% (4,2% anualizat cu aceeaşi formulă). Este administrat de Raiffeisen Asset Management (RAM).

În fine, fondul OTP Euro Bond, care are active de 8,7 milioane de euro pentru 680 de investitori, iar valoarea unui titlu este de 10,58 euro, potrivit OTP Asset Management care administrează fondul. Randamentul pe ultimele 12 luni a fost de 4,62%, iar pe ianuarie de 0,41% (4,94% anualizat cu aceeaşi formulă).

Dimensiunea consistentă a activelor fondurilor permite negocierea unor rate de dobândă mai ridicate la plasamentele în depozite sau la achiziţiile de obligaţiuni. În condiţii normale, ratele dobânzilor la depozitele negociate pentru sume mari sunt mai ridicate decât cele pe care le pot obţine investitorii individuali.

De asemenea, randamentele obligatiunilor pe piaţă pot fi influenţate de valoarea tranzacţiei.

Majoritatea plasamentelor acestor fonduri sunt titlurile de stat în euro ale României: 60,2% din activele OTP Euro Bond. Titlurile de stat reprezintă mai puţin de 43% din activele Raiffeisen Euro Plus, proporţie care include şi certificatele de trazorerie ale Guvernului (titluri de stat pe termen mai scurt de un an).

Obligaţiunile în euro ale Bucureştiului ocupă 16,4% din activele OTP Euro Bond, respectiv 11,9% din cele ale Raiffeisen Euro Plus, potrivit rapoartelor lor pe luna trecută. BRD Euro Fond le include în proporţia generală de obligaţiuni de circa 73%.

Fondurile de obligaţiuni în euro au plasamente şi în depozite bancare, cele mai substanţiale fiind cele ale Raiffeisen Euro Plus, de 44% din active. Celelalte două fonduri sunt mai puţin concentrate pe depozite le bancare, care acoperă puţin peste 5% din activele fiecăruia.

Cel mai diversificat este portofoliul OTP Euro Bond, potrivit raportelor pe luna trecută. Fondul deţine obligaţiuni emise de OTP Bank Ungaria (7,5% din portofoliu) şi de compania petrolieră MOL Oil&Gas (5,5%), dar şi obligaţiuni de stat ale Croaţiei (4,5%).

La rândul lor, Euro-obligaţiunile  Bucureştiului reprezintă o atracţie specială, pentru că au fost emise în 2005, cu scadenţa în  iunie 2015, la o valoare a cuponului (rata dobânzii) de 4,125% anual, în euro. Valoarea emisiunii Bucurestiului a fost de 500 de milioane euro.

„Obligaţiunile Bucurestiului sunt la fel ca şi titlurile de stat, din punctul de vedere al riscului de credit, dar sunt remunerate mai bine“, precizează Dan Mihail Nicu, directorul general al BRD Asset Management.

Alternative mai riscante

Există şi alte câteva fonduri de investiţii deschise (mutuale) sau închise  (care nu au emisiune şi nici răscumpărarea continue de titluri) cu expuneri externe pe titlurile altor fonduri de investiţii sau direct pe acţiuni din străinătate. Dintre acestea se remarcă tot un fond al RAM, Raiffeisen Prosper, care are peste 55% din activele sale de 34 de mil de lei  pe pieţele externe. Acest fond implică riscul valutar.

Şi fondul BT  AXT, de peste 2 mil. euro, al BT Asset Management, care copiază portofoliul principalului indice al Bursei din Viena, ca şi fondul „de familie“ Piscator Audas sunt denominate tot în euro.

Riscul valutar

Plasamentele în fonduri denominate în euro sunt  potrivite mai ales pentru cei care au venituri sau încasări în moneda europeană şi prevăd cheltuieli în aceeaşi monedă. Pentru ceilalţi se pune problema riscului valutar pe care şi-l asumă cei care au lei şi vor să facă plasamente în fondurile denominate în euro.  Un instrument de masură a riscului este „diferenţialul” sau diferenţa de dobândă dintre depozitele în lei şi cele în euro pe acelaş şi termen.

De exemplu, luând un depozit in lei pe un an cu rata dobanzii de 6% şi un depozit în euro cu rata dobânzii de 2%, deprecierea leului trebuie să fie mai mică decât diferenţialul de dobândă  de 4% al depozitelor, pentru ca riscul valutar să fie acoperit.

AVERTISMENT

Niciuna din remarcile de mai sus nu sunt nici prognoze nici recomandări pentru anumite decizii de luat la bursă. Responsabilitatea deciziilor este a celor ce le iau, în funcţie de propria percepţie despre toleranţa lor la risc.