Curtea de Conturi Europeană: Ajutorul pentru comerț oferit de UE celor mai sărace țări, departe de ținta stabilită

Deşi strategia UE în acest domeniu a fost actualizată în 2017 pentru a fi mai bine aliniată la nevoile acestor ţări, ţinta în materie de finanţare nu a fost niciodată transpusă într-un plan de acţiune operaţional. De aceea, progresul colectiv al UE şi al statelor membre către atingerea ei a fost frânat de dificultăţi. Ba mai mult, în loc să crească, ponderea finanţării respective a scăzut.

În ţările în curs de dezvoltare, comerţul, în special comerţul transfrontalier, este important pentru creşterea economică, care poate ajuta milioane de persoane să scape de sărăcie. Ţările cel mai puţin dezvoltate se confruntă însă cu probleme majore, care le afectează accesul la comerţul regional şi mondial. Este vorba despre probleme precum capacitate de producţie insuficientă, bariere comerciale legate de practicile de reglementare, administrative şi de guvernanţă, mediu de afaceri precar, infrastructură deficitară, lipsa unui sistem solid de standardizare şi pentru certificarea exporturilor, un cadru instituţional slab şi acces foarte dificil şi costisitor la finanţare pentru sectorul privat.

Programul UE de ajutor pentru comerţ funcţionează într-un mediu complex, care implică numeroase părţi interesate. Succesul său depinde, în mod vital, de o punere în aplicare coordonată la toate nivelurile şi de asumarea fermă de către ţara parteneră.

„Este foarte puţin probabil ca UE să îşi atingă ţinta de finanţare de 25% până în 2030. „Trebuie analizat atent din ce cauză. Apoi, pe baza acestei analize, trebuie reevaluat cât de adecvată mai este această ţintă şi dacă nu ar trebui întocmit un plan de acţiune cu ţinte intermediare precise şi realiste”, a declarat Bettina Jakobsen, membra Curţii responsabilă de acest audit.

„Între 2017 şi 2022, UE şi statele sale membre au alocat 17,2 miliarde de euro prin intermediul programului de ajutor pentru comerţ ţărilor cel mai puţin dezvoltate. Cu alte cuvinte, doar o mică parte dacă ne raportăm la cei 105,8 miliarde de euro destinaţi altor ţări în curs de dezvoltare. Iar această cotă parte a scăzut de fapt de la 18% (2010-2015) la doar 12% în 2022. Auditorii au constatat că Comisia Europeană nu a căutat să afle motivele care au dus la această scădere a cotei destinate ţărilor cel mai puţin dezvoltate, deşi ar fi putut astfel să planifice eventuale măsuri corective”, se arată în documentul citat.

Auditul a acoperit perioada 2017-2024 şi a inclus examinarea a nouă proiecte din Rwanda, Malawi, Angola şi Cambodgia. S-a constatat că proiectele auditate au fost implementate cu succes şi au contribuit, în general, la creşterea potenţialului comercial al ţărilor respective. Auditorii au semnalat însă riscul ca aceste ţări să nu fie în măsură să valorifice rezultatele obţinute şi, astfel, să poată asigura sustenabilitatea economică a proiectelor.

De asemenea, Comisia a răspuns la apelul strategiei din 2017 care îndemna la o abordare mai orientată spre rezultate, şi şi-a îmbunătăţit monitorizarea şi raportarea rezultatelor şi a impactului ajutorului pentru comerţ acordat de UE. Raportarea rămâne însă incompletă, limitând astfel capacitatea de a se evalua pe deplin eficacitatea globală a intervenţiilor, susţin auditorii.

În general, auditorii recomandă o mai bună coordonare între delegaţiile UE (reprezentanţele UE stabilite în străinătate) din ţările cel mai puţin dezvoltate şi delegaţiile UE cu responsabilităţi regionale, astfel încât să se asigure că sprijinul este aliniat la nevoile specifice fiecărei ţări.

Iniţiativa privind ajutorul pentru comerţ a fost lansată în decembrie 2005 în cadrul unei conferinţei a Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Ea vizează „sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare, în special a celor mai puţin dezvoltate, în vederea consolidării capacităţii comerciale şi a infrastructurii de care acestea au nevoie pentru a beneficia de deschiderea comerţului”. În 2007, UE a adoptat propria strategie privind ajutorul pentru comerţ, care a fost actualizată în 2017. Printre altele, aceasta prevedea ca ponderea ajutorului global pentru comerţ acordat de UE împreună cu statele sale membre ţărilor cel mai puţin dezvoltate să crească treptat la 25% până în 2030.

În prezent, 44 de ţări sunt clasificate ca ţări cel mai puţin dezvoltate, unde trăiesc aproximativ 880 de milioane de persoane, adică 12% din populaţia lumii. Marea majoritate sunt situate în Africa (32 de ţări), iar restul, în număr mai mic, în Asia (8), Pacific (3) şi Caraibi (1). Ţările cel mai puţin dezvoltate contribuie cu doar 1% la exporturile mondiale şi cu mai puţin de 2% la produsul intern brut (PIB) mondial, iar peste 75% din populaţia lor continuă să trăiască în sărăcie.