D-le Ungureanu, ce aţi făcut în ultimii 5 ani?

Desigur ca sensul ei nu mai are incarcatura acuzatoare de acum doua decenii – cu subtextul ” n-ai mincat salam cu soia” -, ci unul primar, pur interogativ. Nu cred ca nominalizarea lui MRU trebuie criticata exclusiv prin prisma faptului ca acesta este „seful spionilor”, deci e o dovada ca seful statului conduce Romania prin intermediul serviciilor secrete. Dar, ca si in cazul lui Emil Boc, problema ramine aceeasi: ce-l recomanda pe dl. Ungureanu ca sef al guvernului, in afara de dorinta prezidentiala?  Sigur ca nu-i contesta nimeni prim-ministrului desemnat anvergura intelectuala si chiar prestatia ca ministru de Externe, dar, in CV-ul sau, exista o „gaura temporala” – cei 5 ani cit a fost la conducerea SIE. Poate ca a fost un excelent director de serviciu secret sau poate nu.

In lipsa oricaror informatii, putem crede ca dl. Ungureanu a pazit tara de atacuri al-Qaeda sau ca s-a ocupat de manevrarea voturilor din strainate, la alegerile din 2009. Vina misterului din jurul muncii sale la SIE nu poate fi pusa exclusiv in circa lui MRU. Peste tot in lume, serviciile speciale tind sa-si tina activitatile departe de ochii de publici. Dar in Romania nimeni nu pare interesat cu adevarat sa vada sau sa stie. Legal, serviciile secrete dau socoteala in fata Parlamentului, prin rapoarte anuale sau audieri in comisiile speciale. In ultimii 20 de ani, rapoartele SRI si SIE au avut cu indulgenta statut de maculatura, iar parlamentarii din comisiile de resort n-au depasit statutul de portavoci ale celor doua servicii, renuntind, benevol sau nu, la rolul lor fundamental – acela de control. Secretomania in jurul activitatii celor sapte servicii speciale a fost intretinuta in cirdasie cu toata clasa politica. Nu ma astept sa aflu ce operatiuni speciale au intreprins SRI sau SIE, dar mi-as dori sa am macar o idee vaga despre felul cum sunt folositi banii de la buget pe baza carora functioneaza aceste institutii.

Acesta este, cred, motivul pentru care nu poate sta in picioare un argument de genul „si Bush a fost directorul CIA”. In SUA, controlul public asupra serviciilor secrete este mult mai extins decit in Romania. Tentativa a unui presedinte american de a folosi serviciile speciale impotriva adversarilor sai politici a dus la demisia sa, in urma unui imens scandal public (Nixon si afacerea Watergate). De atunci, presa americana si opozitia n-au slabit din ochi, atit cit au putut, activitatea serviciilor. In plus, mai exista si diferenta ca Bush Sr. a ajuns la Casa Alba in urma unui vot popular direct. Americanii l-au votat luind in calcul si varianta ca a facut porcarii cit a fost la Central Intelligence. Un avantaj pe care romanii, poate cu exceptia lui Traian Basescu, nu l-au avut.