Dacă va fi ales, Erdogan nu va fi un preşedinte ca ceilalţi – AFP

Adaugă-ne ca sursă preferată

Premierul islamo-conservator, aflat la putere din 2003, n-a ascuns niciodată faptul că doreşte să transforme sistemul parlamentar actual într-un regim semiprezidenţial, chiar prezidenţial.

Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP, provenit din mişcarea islamistă), pe care Erdogan îl conduce, ceruse o reformă a instituţiilor pentru a instaura un regim prezidenţial. Această tentativă a eşuat însă anul trecut, ca şi cea privind elaborarea unei noi Constituţii.

Dacă va fi ales duminica viitoare pentru un mandat de cinci ani încă din primul tur, cum se estimează în sondaje, Erdogan, în vârstă de 60 de ani, trebuie să coexiste cu Legea fundamentală redactată sub comanda generalilor după puciul din 1980.

”Liderul AKP, dacă va fi ales, are intenţia de a face să prevaleze o interpretare a Constituţiei din 1982 care ar determina Turcia să urmeze aceeaşi cale ca Franţa după revizuirea din 1962 şi va ‘prezidenţializa’ astfel regimul parlamentar existent”, comentează cercetătorul Jean Marcou pe blogul său Ovipot, estimând că ”această evoluţie ar tinde către instaurarea unui regim semiprezidenţial”.

Constituţia, care îi conferă puteri în principal onorifice şefului statului, îl autorizează totuşi să respingă legi votate în parlament şi să convoace alegeri naţionale şi consilii de miniştri.

”Postul de preşedinte nu este un post făcut pentru a te odihni (…) Poporul doreşte să vadă un preşedinte care îşi dă osteneală şi care transpiră”, declara candidatul Erdogan în timpul campaniei sale, afişând în mod clar că intenţionează printre altele să controleze executivul.

Opinia publică turcă pare însă ostilă în mod larg unei întăriri suplimentare a prerogativelor unui lider care a remodelat instituţiile ţării sale, controlând sistemul judiciar şi media, şi devenind astfel stăpânul absolut al Turciei.

Pentru a-l împiedica, partidele de opoziţie au prezentat un candidat comun: un erudit al islamului cu un ton conciliant, Ekmeleddin Ihsanoglu (70 de ani), care apără sistemul parlamentar şi independenţa magistraturii supreme.

Kurzii, al căror vot va putea fi decisiv pentru Erdogan, care negociază de doi ani o soluţie politică la conflictul cu această minoritate, au şi ei un candidat: deputatul Selahattin Demirtas.

Potrivit ultimului sondaj publicat de societatea privată Konda, Erdogan se află pe primul loc, cu 55 % din voturi, urmat de Ihsanoglu (38 %) şi Demirtas (7,5 % ).

”Este clar că Erdogan doreşte să tranşeze problema în legătură cu tradiţia parlamentară. El va dori o Constituţie croită după măsura sa şi va încerca s-o ajusteze”, estimează Serkan Demirtas, directorul biroului ziarului Hürriyet Daily News.

Dar, estimează el, ”Curtea Constituţională, controlată de către judecători, care nu sunt favorabili acestor proiecte, va constitui un baraj pentru ambiţiile sale”, chiar dacă preşedintele are puterea de a numi magistraţi în această instanţă.

De fapt, Curtea Supremă a pus capăt controlului de către putere a aparatului judiciar şi a apreciat ca ilegală interzicerea Youtube şi a Twitter, care au difuzat înregistrări-pirat compromiţătoare pentru Erdogan şi apropiaţii săi implicaţi într-un scandal de corupţie răsunător în iarnă.

Erdogan, confruntat în primăvara lui 2013 cu o frondă din partea a numeroşi turci care i-au reproşat ”autoritarismul” său şi ”deriva sa islamistă”, urmată în decembrie de un scandal de corupţie, a reuşit să-şi revină câştigând alegerile municipale din martie trecut.

În decurs de 12 ani, guvernul său a readus ţara pe calea creşterii economice, obţinând triplarea venitului mediu, le-a deschis claselor politice accesul la sistemul de sănătate, a reorganizat transporturile şi a pus la punct armata, care se impusese în mod larg în viaţa politică a ţării.

Lider carismatic, care ştie să facă să vibreze sentimentul religios, Erdogan este detestat de mediile laice şi de partizanii libertăţii într-o Turcie care este înconjurată de ţări confruntate cu conflicte şi care bate la poarta Uniunii Europene (UE).

”Religia este încă un atu în mâinile lui Erdogan. Nici unul dintre rivalii lui Erdogan nu poate rivaliza cu el în plan religios şi de a se arăta mai musulman decât el”, subliniază Kadri Gürsel în ziarul Milliyet.