Deşi tranzacţionarea petrolului în yuani chinezeşti este la început de drum, contractul de la Shanghai va fi comparat, inevitabil, cu standardele WTI şi Brent, care stabilesc cotaţiile de referinţă ale barilului de petrol în Statele Unite şi, respectiv, Europa de Vest.

Luni, petrolul cu livrare în septembrie se tranzacţiona pe Bursa de Energie de la Shanghai la 427,9 yuani pe baril (67,78 dolari), potrivit datelor Bloomberg. Contractele cu livrare în septembrie pentru WTI şi Brent erau cotate, în acelaşi timp, la 64, respectiv 68,29 dolari pe baril.

Lansarea tranzacţiilor petroliere denominate în yuani, disponibile şi pentru investitorii străini, vine la 25 de ani după prima încercare a Chinei de a lansa un astfel de contract în monedă locală.

China a devenit anul trecut cel mai mare importator de petrol din lume, după ce SUA a accelerat masiv producţia proprie în ultimii ani, şi şi-a creat, prin noul contract de petrol, oportunitatea de a-şi extinde şi consolida sfera de influenţă economică în Asia.

"China a folosit acest contract într-un mod invoator, pentru a umple un gol - nevoia unei voci care să reprezinte cumpărătorii (de petrol - n.r.) din Asia", comentează pentru Bloomberg un analist de la ICIS-China, din Shanghai.

Într-o mutare mai puţin caracteristică pentru China, contractul este deschis total pentru investitorii străini. Pentru a atrage interes, statul chinez este pregătit să renunţe la taxele aferente tranzacţiilor efectuate de investitori şi instituţii din afara ţării. Până săptămâna trecută, la Shanghai se înregistraseră deja 19 brokeri străini interesaţi de tranzacţionarea petrolului în yuani, inclusiv reprezentanţi ai giganţilor Glencore şi Trafigura, doi dintre cei mai mari traderi de energie din lume.

Rămâne de văzut dacă China va reuşi să impună un nou standard în tranzacţiile cu petrol, comparabil ca lichiditate cu referinţele WTI şi Brent, ambele denominate în dolari SUA, care domină piaţa mondială.

Pieţele futures din China sunt privite cu scepticism de unii investitori, din cauza percepţiei că există un risc ridicat de intervenţie din partea statului, inclusiv prin noi reglementări sau controale asupra circulaţiei capitalurilor. Astfel de obstacole au limitat atractivitatea pieţelor de capital şi de obligaţiuni din China continentală, în pofida lichidităţii foarte ridicate.

Nu este prima dată când Asia încearcă să-şi lanseze o referinţă regională în tranzacţiile cu petrol. Încercările anterioare derulate de Singapore şi Japonia nu au reuşit să acumuleze suficientă lichiditate pentru a deveni referinţe regionale sau pentru a avea ambiţii globale.