Declinul unui gigant. Gazprom vrea să vândă palatul opulent din Sankt Petersburg şi alte proprietăţi de lux, după pierderile de miliarde de dolari

„Este un moment simbolic”, spunea Alexei Miller, făcând referire la noile birouri moderne ale Gazprom din cel mai european oraş din Rusia. „Europa va avea nevoie din ce în ce mai mult de gazele ruseşti”, estima Miller.

În schimb, birourile luxoase au devenit un simbol al declinului rapid al Gazprom, afectat de pierderea aproape completă a pieţelor europene, după ce războiul din Ucraina a rupt legăturile Rusiei cu Occidentul.

Suferind de pe urma pierderilor de miliarde de dolari şi dorind să îşi scadă costurile, Gazprom să gândeşte acum să scoată la vânzare palatul din centrul Sankt Petersburgului, alături de alte proprietăţi de lux pe care le deţine, a dezvăluit un director de la Gazprom şi o altă sursă din apropierea discuţiilor din interiorul companiei.

Numărul angajaţilor Gazprom Export, odinioară cea mai prosperă divizie a companiei, a ajuns la doar câteva zeci, au dezvăluit cele două surse. Este vorba de o scădere semnificativă de la cei 600 de angajaţi pe care îi avea compania în urmă cu cinci ani, atunci când exporturile de gaze ruseşti spre Europa au atins maximul istoric.

Informaţiile cu privire la posibila vânzare a clădirii şi reducerile de personal de la Gazprom Export nu au fost dezvăluite anterior.

Fără vânzări în Europa, restul angajaţilor se ocupă în principal de litigiile cu foştii cumpărători din UE, au dezvăluit sursele citate de Reuters. Gazprom Export este „doar o umbră” a ceea ce era odinioară, a spus una din surse.

Discuţiile Reuters cu foşti şi actuali angajaţi ai Gazprom au scos la iveală că problemele se extind şi dincolo de divizia de export. Două surse au dezvăluit că Miller a aprobat planuri referitoare la eliminarea 1.500 de posturi la cartierul general al companiei, Lakhta Centre, care este şi cel mai mare zgârie-nori din Europa, amplasat tot în Sankt Petersburg.

Concedierile de la sediul central al Gazprom nu au fost anunţate încă în mod public, dar angajaţilor li s-a cerut să pregătească prezentări individuale cu motivele pentru care ar trebui să îşi păstreze locurile de muncă. Sursele estimează că procesul ar urma să se finalizeze în câteva săptămâni.

Potrivit unui executiv de la Gazprom, de vină pentru această situaţie sunt percepţiile eronate ale echipei manageriale cu privire la cât de hotărâte vor fi capitalele europene să renunţe la gazele ruseşti, în condiţiile în care concepţia în interiorul companiei era că Europa va reveni rapid şi va „cerşi” reluarea livrărilor de gaze. Însă, în pofida problemelor create de costurile mari cu energia, UE nu a revenit asupra sancţiunilor impuse Rusiei.

„S-a dovedit că ne-am înşelat”, a spus executivul, citat de Reuters.

Anul trecut, Gazprom a raportat pierderi nete de 7 miliarde de dolari pentru anul 2023, primele pierderi de după 1999, când Putin a venit la putere.

Gazprom a raportat alte pierderi pentru primele nouă luni din 2024, aceasta fiind ultima perioadă pentru care sunt disponibile cifre. Cotaţia acţiunilor Gazprom a coborât la mijlocul lunii decembrie până la 106,1 ruble, cel mai redus nivel de după luna ianuarie 2009. Miercuri, capitalizarea de piaţă a Gazprom se situa la 46 de miliarde de dolari, cu mult sub vârful de 330,9 miliarde dolari atins în 2007, potrivit bursei de valori de la Moscova, Gazprom şi calculelor Reuters.

În condiţiile în care compania se ajustează la noul său rol de furnizor intern de gaze, ambiţiile directorului general Miller s-au spulberat.

În 2007, Miller estima că Gazprom va ajunge la o capitalizare de piaţă de 1.000 de miliarde de dolari. La acea dată, părea un obiectiv realizabil. Rusia deţine o cincime din resursele de gaze ale planetei, ceea ce face din Gazprom cea mai mare companie de gaze din lume. La momentul său de vârf, Gazprom genera venituri care erau echivalente cu 5% din PIB-ul Rusiei, de aproximativ 2.000 de miliarde de dolari.

Promisiunile lui Putin că va înlocui pieţele europene cu exporturile spre Est par optimiste, în cel mai bun caz. Chiar şi cele mai ambiţioase proiecte care sunt analizate în prezent pentru a livra gaze ruseşti spre Est nu se ridică decât la jumătate faţă de precedentul record anual de exporturi de gaze, de 180 miliarde metri cubi.

Pentru moment este doar o singură rută prin care Rusia poate furniza gaze Chinei – conducta „Power of Siberia” -, care transportă 38 miliarde metri cubi pe an. O a doua conductă, mai mică de 10 miliarde metri cubi pe an, este în prezent în construcţie şi va conecta insula Sakhalin cu China începând din 2027.

Rusia şi China discută de peste un deceniu construirea unei a treia conducte, „Power of Siberia 2”, care ar urma să transporte 50 de miliarde de metri cubi de gaze. Însă, acest plan ar avea nevoie de mai mulţi ani pentru a fi finalizat şi discuţiile s-au blocat din cauza neînţelegerilor cu privire la preţuri.

Însă, în ciuda faptului că gazoductul Power of Siberia 2 va fi finalizat rapid, analiştii de la Center on Global Energy Policy susţin că volumele şi preţurile vor fi mult mai mici decât exporturile anterioare în Europa.

„Până în 2030, veniturile din exporturile de gaze ruseşti ar putea scădea cu 55-80% comparativ cu 2022, un an record pentru veniturile generate de industria de gaze a Rusiei, la 165 miliarde de dolari”, susţin analiştii de la Center on Global Energy Policy.