Deloitte: Legislaţia transportului alternativ nu e clară privind tratamentul fiscal pentru nerezidenţii cu platforme digitale

De asemenea, rămân neclare alte aspecte legate de activităţile filialei române, respectiv modul în care ar trebui să fie încheiate contractele cu transportatorii ori pasagerii sau dacă operaţiunile de intermediere vor fi înregistrate direct de operatorii nerezidenţi ai platformei digitale, sau prin filiala română, se precizează în analiza menţionată.

Autoarea aminteşte că transportul alternativ de persoane intermediat printr-o platformă digitală a fost supus, pe parcursul anului 2019, unui proces efervescent de reglementare, care, în final, a generat legislaţia necesară desfăşurării activităţilor de acest tip în România.

„Reglementarea domeniului, mult aşteptată de către jucătorii din industrie, era inevitabilă, în contextul cererii în creştere din partea consumatorilor pentru servicii moderne şi soluţii digitale de intermediere a transportului de persoane, însă rămân aspecte care trebuie lămurite, în special din punct de vedere fiscal”, atrage atenţia reprezentanta Deloitte.

Astfel, după dezbateri lungi şi intense pe tema reglementărilor impuse actorilor din această zonă comparativ cu transportatorii clasici în regim de taxi, Guvernul a adoptat, la începutul verii, Ordonanţa de Urgenţă nr. 49/2019, care trasează primele reguli clare pentru transportul alternativ, se recapitulează în analiza citată.

Printre aceste reguli se numără obţinerea unui aviz tehnic, anual, de la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, pentru platformele digitale de intermediere utilizate între transportatori şi pasageri, obţinerea unei autorizaţii pentru operatorii de transport alternativ, utilizarea caselor de marcat pentru plăţi în numerar, emiterea de facturi pentru plăţile cu cardul şi altele.

Totodată, ordonanţa stabileşte obligaţia operatorului nerezident al platformei digitale să deţină, pe toată perioada în care desfăşoară activităţi de intermediare a transportului alternativ, o sucursală în România, pentru a fi reprezentat în faţă autorităţilor române, potrivit sursei.

Pentru jucătorii deja existenţi pe piaţă, termenul iniţial de implementare a regulilor menţionate era 1 noiembrie 2019, iar prin Legea nr. 204/2019 de aprobare a ordonanţei, termenul de implementare a reglementărilor pentru jucătorii existenţi a fost prelungit până la 1 februarie 2020, notează expertul Deloitte. În acelaşi timp, legea extinde valabilitatea avizului tehnic pentru platformele digitale, de la un an la doi ani, şi forma juridică de prezenţă, de la sucursală la filială.

Referitor la tratamentul fiscal, singura menţiune din legislaţie prevede că veniturile obţinute din efectuarea transportului alternativ de către transportatorii şi operatorii de platforme digitale deopotrivă trebuie impozitate conform legislaţiei fiscale române, însă veniturile operatorului sunt reprezentate de comisioanele percepute transportatorilor, iar pentru acestea ar exista mai multe moduri de impozitare (de exemplu, prin reţinere la sursă), ori acest aspect trebuie lămurit prin legislaţie, subliniază reprezentanta Deloitte.

În concluzie, reglementarea transportului alternativ în România este o măsură absolut necesară în contextul digitalizării accelerate a societăţii, pentru a introduce o serie de reguli care trebuie respectate de jucătorii care prestează astfel de servicii populaţiei, cu scopul de a asigura siguranţă şi confort utilizatorilor, consideră Anca Ghizdavu.

Totodată, este esenţială revizuirea activităţilor desfăşurate în România de deţinătorii nerezidenţi de platforme digitale, a contractelor încheiate, dar şi a fluxurilor de facturare, în vederea stabilirii veniturilor de impozitat în România.