Delta Dunării: Peninsula Sacalin ar putea forma o nouă lagună în Marea Neagră

‘Cu ajutorul geometriei fractale, o schematizare a fenomenelor manifestate în zonă începând de la situaţia complexă existentă acum până la elementul iniţiator, pe baza datelor pe care le avem, constatăm o tendinţă de multiplicare a acestui element de la nord-est la sud-vest. Astfel, peninsula Sacalin (cu partea de nord lipită de Deltă – n.r.) se apropie de zona Zătoane, iar în următorii cinci-zece ani acolo va apărea o nouă lagună de tipul Razim’, a declarat pentru Agerpres cercetătorul Nichersu.

Distanţa actuală dintre capătul sudic al peninsulei Sacalin şi zona Zătoane, din apropierea comunei Sfântu Gheorghe, este, potrivit sursei citate, de circa cinci kilometri, creşterea suprafeţei peninsulei având drept efect direct asigurarea unei biodiversităţi incomparabile cu cea din alte zone, scrie Agerpres.

‘Este o biodiversitate incomparabilă cu cea din alte zone. Este un habitat nemaipomenit pentru chefal, laban, specii care nu trăiesc decât în apă salmastră. Avem semnale că acolo s-a observat recent foca de Marea Neagră, specie care nu s-a mai văzut la Sfântu Gheorghe din anii ’70, potrivit literaturii de specialitate. Din păcate, nu avem fotografii’, a mai spus reprezentantul INCDDD.

Geometria fractală, imaginile satelitare şi cele fotogrametrice ar putea fi utilizate şi în cazul altor formaţiuni din Delta Dunării, ca de exemplu grindurile Sărături, din zona de nord a comunei Sfântu Gheorghe, dar şi pentru a sprijini comunităţile din interiorul Deltei pentru a preveni efectele negative ale creşterii cotelor Dunării.

‘Împreună cu colega mea, Iuliana Feodot, am încercat să conectăm dimensiunea fractală cu planificarea spaţială şi managementul riscului la inundaţii. Sunt trei elemente pe care vrem să le folosim la nivelul întregii delte pentru a le oferi administratorilor instrumente pentru apărarea împotriva inundaţiilor’, a afirmat cercetătorul Nichersu.

În acelaşi timp, el a recunoscut că nu s-au făcut cercetări complexe în zona Sacalin.

‘Urmează să facem măsurători în amănunt să vedem care sunt cantităţile (de aluviuni -n.r.) ce au contribuit la dezvoltarea peninsulei. Cercetările pe teren înseamnă fonduri suplimentare, echipamente de mare precizie, o bază materială pentru măsurătorile de specialitate’, a precizat reprezentantul INCDDD.

Insula Sacalin a fost menţionată pentru prima dată în anul 1771 într-o hartă rusească întocmită în timpul confruntărilor cu Imperiul Otoman pentru impunerea supremaţiei la gurile de vărsare a Dunării în Marea Neagră, în momentul respectiv insula având un singur nucleu.

În anul 1856, sub egida Comisiunii Europene a Dunării, căpitanul Thomas Spratt a realizat a nouă hartă 1856, insula Sacalin apărând în aceasta cu două nuclee submerse de maximum un kilometru formate sub influenţa furtunilor şi a aluviunilor, potrivit sursei citate.

În anul 1924, cercetătorii români au efectuat noi măsurători şi au constatat că lungimea insulei a ajuns la zece kilometri, pentru ca în momentul de faţă aceasta să fie, potrivit sursei, de 19 kilometri. Alipirea nord-estului insulei de Deltă şi transformarea zonei în peninsulă a fost prognozată de cercetătorii români încă din anul 1977, estimarea adeverindu-se deja. Procesul de evoluţie a peninsulei Sacalin reprezintă, conform cercetătorilor Petre Gâştescu şi Basarab Driga, modelul formării suitei de grinduri din partea sudică a braţului Sfântu Gheorghe al Dunării.

În momentul de faţă, potrivit Administraţiei Rezervaţiei, zona Sacalin-Zătoane are o suprafaţă de 21.410 hectare şi este arie naturală strict protejată, aici fiind interzise toate activităţile umane.

Iulian Nichersu este unul din cercetătorii INCDDD care a participat la proiecte finanţate de Uniunea Europeană prin care au fost create hărţi de risc de-a lungul Dunării şi este primul care a utilizat pentru prima dată în România, în anul 2000, sistemul geografic informaţional (GIS) pentru întocmirea unei hărţi, respectiv ‘Atlasul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării’.

Zonă unică în Europa, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este considerată un muzeu al biodiversităţii compus din 30 de tipuri de ecosisteme, precum şi o bancă de gene naturală pentru patrimoniul natural mondial. Delta Dunării este, de asemenea, una dintre puţinele delte populate din lume, dar şi una dintre cele mai mari zone umede din lume.