Doar un sfert din zahărul de la raft va mai fi românesc. Prețurile mici la sfecla noastră reduc dramatic suprafețele cultivate, se va importa masiv

Prețurile mici de pe piața zahărului i-au descurajat anul acesta pe fermieri să mai cultive sfeclă astfel că și procesarea locală va avea de suferit. Fabrica de Zahăr Premium Luduș, companie deținută de antreprenoarea Mihaela Neagu, a încheiat anul acesta contracte pentru o suprafață de 4.000 de hectare, față de 8.800 de hectare anul trecut și estimează producții anuale de 30-32.000 de tone de zahăr, față de 50.000 cu un an în urmă.

„Prețurile au scăzut drastic. Supraviețuim cu greu. Dacă sunt precipitații și dacă este un an bun, estimăm producții de zahăr de 30-32.000 de tone. Anul trecut am produs aproximativ 50.000 de tone, dar a fost un an dificil,  cu multe probleme, situații extreme. Din cauza secetei sfecla a fost plină de glucoză”, a explicat, pentru Economica, Neagu.

Aceasta nu exclude posibilitatea de a importa și zahăr brut dacă acest lucru va fi posibil iar prețurile vor fi atractive.

Anul acesta, prețul negociat de Fabrica de Zahăr Premium Luduș pentru o tonă de sfeclă a fost de 26.2 euro în contextul în care prețul de piață al zahărului în regiunea din care face parte România este  de 480-550 de euro. Anul trecut, tona de sfeclă costa 40 de euro, iar zahărul ajungea la 750-800 de euro.

Cât despre Agrana, procesatorul cu două unități de producție în România, la Roman și Buzău, acesta a contractat aproximativ 10.000 de hectare față de aproximativ 14.000 anul trecut. În total, au fost contractate 14.000 de hectare de sfeclă față de aproximativ 22.800 ha anul trecut.

„Fermierii au început deja să semene. S-au semănat deja aproximativ 1.000 de hectare pentru Agrana, iar pentru Luduș mai timid, undeva la 100 de hectare. Mare parte a suprafeței va fi semănată în aprilie, de acum încolo”, a declarat pentru Economica Mihail Dimitriu, director executiv în cadrul Federaţiei Cultivatorilor de Zahăr.

Reducerea cu peste 37% a suprafeței cu sfeclă de zahăr contractat înseamnă, dacă nu luăm în calcul eventuale importuri de materie primă (zahăr brut sau trestie), producții de zahăr mai mici și implicit importuri mai mari.

S-ar putea ajunge ca doar 25% din necesarul de consum al României, de aproximativ 400.000 de tone, să fie asigurate din producție locală. „Pentru fermieri, această scădere a suprafețelor presupune că în 2026 vor încasa mai mulți bani din subvenții (având în vedere că valoarea per hectar a ajutorului național tranzitoriu se calculează în funcție de plafonul alocat și suprafața cultivată – n.red.). Pe de altă parte, vom importa mai mult. Din cele aproximativ 400.000 de tone cât se consumă în România, cred că anul acesta vom realiza sub 100.000 de tone, mai exact undeva la 95-98.000 de tone de zahăr, în funcție de calitatea sfeclei. Și anul trecut producția de zahăr a fost redusă, de aproximativ 120.000 de tone”, mai spune Dimitriu.