Dominic Fritz, președintele USR, spune că are mai multe întrebări în legătură cu proiectul de lege care reglementează plata pensiilor private și apreciază că decizia de a fi retras de pe ordinea de zi a Guvernului este una bună, transmite Digi24. În același timp, însă, șeful USR pare că nu înțelege foarte bine cum funcți0nează sistemul, din moment ce apreciază că trebuie evitat ca legea de plată să încurajeze oamenii să retragă „toți banii în orice moment”, în condițiile în care legea prevede că activul nu poate fi retras decât atunci când se împlinește vârsta de pensionare a participantului, acesta rămâne invalid sau moare (caz în care suma din cont merge spre moștenitori). Mai mult, pentru Dominic Fritz nu pare să fie foarte clară nici natura obligatorie a pensiilor administrate privat (Pilonul II), unde contribuie automat cu 4,75% din salariu toți angajații din România, adică un total de 8,3 milioane de oameni. El spune: „Vrem să încurajăm oamenii să participe într-un sistem de pensii private”. Amintim că, la lansarea sistemului, în 2008, toți angajații din România cu vârsta sub 35 de ani au devenit automat, prin lege, participanți la sistem, o cotă din contribuția CAS de 25% fiind direcționată automat către fondurile private. Orice debutant pe piața muncii cu vârsta sub 35 de ani devine, de asemenea, participant la sistem.
” Și noi avem câteva întrebări la adresa acestui proiect și trebuie să ne asigurăm că protejăm drepturile celor care fac parte din acest Pilon doi. Vrem să încurajăm oamenii să participe într-un sistem de pensii private, nu să descurajăm. În același timp, există standarde internaționale… Nu vrem să motivăm oamenii să-și retragă toți banii în orice moment și de aceea eu sunt încrezător că vom putea să găsim o soluție care este bună pentru toată lumea și cred că trebuie să ne luăm acum acest timp, s-o dezbatem”, a declarat primarul Timișoarei la Digi 24.
Pe valul creat de popor : Să găsim o soluție bună pentru toată lumea! Cum a împărțit țara în două o lege care trebuia dată de peste un deceniu și cum a devenit ea o oglindă pentru un sistem aproape complet necunoscut și neexplicat majorității
Declarația lui Fritz nu vine întâmplător acum. În ultimele zile s-a născut o întreagă dezbatere în mediul public și, în final, și în mediul administrativ și politic, privind legea de plată a pensiilor private, un act normativ care trebuie adoptat încă din urmă cu 14 ani, adică la maximum trei ani după lansarea sistemului de pensii private(2008), așa cum prevede legea. Mărul discordiei îl reprezintă însăși modalitatea în care se propune plata activului acumulat în contul de pensie, la bază o formulă utilizată în aproape toate țările unde există un sistem de pensii private. Menționăm că în acest moment plata pensiei private se face în baza unei norme ASF care arată că banii se pot retrage fie integral în plată unică fie eșalonat, pe 5 ani.
Principala modificare, așa cum se poate vedea accesând linkurile de mai sus, este că plata forfetară (lump sum), adică retragerea unei sume semnificative de bani la începutul perioadei de pensie, ar urma să fie limitată la 25%, iar restul banilor, până la atingerea sumei totale acumulate în cont, să fie plătiți sub formă de anuități (plăți lunare) pe o perioadă de până la 10 ani. Pe fondul necunoașterii firești a sistemului(oamenii nu au de unde să știe cum funcționează sistemul din moment ce ani la rândul, cel puțin până în 2019-2020, nu s-a făcut nimic pentru informarea lor), lucru relevat și de statistici și analize care nu au fost făcute publice dar care arată că peste 60% din cei 8,3 milioane de participanți în Pilonul II nici măcar nu știu la ce fond de pensii sunt participanți , s-au născut numeroase confuzii și, în final, o discuție pe alocuri cu tente agresive.
Pe scurt, o parte a „populației de pe zebră” și chiar a liderilor de opinie , a politicienilor sau economiștilor, consideră că limitarea plății forfetare este un abuz pentru că omul „poate face ce vrea cu banii lui”, afirmație care nu poate fi valabilă pentru un sistem de pensii administrat privat, dar alimentat din sursă publică și reglementat strict încă de la început.
Facțiunea cea mai radicală a acestei părți susține chiar că este vorba despre o naționalizare, deși nu este clar cum poate fi explicat acest termen în contextul în care legea nu precizează că vreun ban din sistem ar merge în bugetul de stat. Cei mai echilibrați spun că perioada de 10 ani pe care se poate întinde plata este prea mare și că mulți beneficiari nu vor mai apuca să încaseze întreaga sumă, având în vedere că și speranța de viață din România este una destul de mică. Nici din acest punct de vedere nu poate fi clar ce se va întâmpla peste 10-15 ani, atunci când va ieși la pensie grosul cotizanților (așa numiți „decreței”), însă știm că, raportat la activul mediu din acest moment și chiar la activul participanților cu cotizații lunare pe toată perioada de la lansare până în prezent, plata nu se întinde pe mai mult de 5 ani. Totuși, discuția privind valoarea lump sum și întinderea plăților este una justificată, mai ales că în Europa și în lume, deși principiul este același, există diferențe substanțiale în ceea ce privește cei doi parametrii.
La nivel decizional, actorii au început să se mai gândească pe măsură ce discuția din societate a luat amploare. După ce și guvernatorul BNR Mugur Isărescu a transmis explicit că este nevoie ca ASF să se implice mai mult în activități de educație care să învețe populația cum funcționează pensiile private, arătând că nivelul de confuzie și necunoaștere este uriaș, mai toată lumea a început să simtă nevoia unor dezbateri mai ample, care să implice toți factorii interesați. Aceasta mai ales în condițiile în care și premierul Ilie Bolojan a cerut mai multe detalii și a îndemnat la discuții, după cum scriam în exclusivitate. Amintim că până acum au mai existat peste 20 de încercări de adoptare a legii de plată a pensiilor private care, așa cum spuneam, trebui să fie gata de peste un deceniu. Trei dintre acestea au beneficiat și de o anumită popularizare însă niciodată nu a fost o dezbatere amplă, la nivel național, care să implice toate părțile interesate.
Mai jos, câteva texte în exclusivitate care vă pot ajuta să înțelegeți mai bine propunerile de modificare și sursa disputelor