Domnule Ionuţ, există viaţă şi după Ministerul de Finanţe

Scurt, ministrul a spus azi că se gândeşte la o lege care să interzică angajatorilor privaţi să modifice salariile angajaţilor în urma contopirii contribuţiilor de la angajator cu cele de la angajat.

Dacă lucra domnul ministru măcar o dată în viaţa dumnealui la privat, chestiune care se vede lesne din  CV, putea să înţeleagă că în partea asta a economiei, străină de el, dar care-i plăteşte salariul, lucrătorii negociază şi stabilesc un venit net cu angajatorii. După care, cei din urmă ajustează brutul să menţină acel net de la înţelegere,  an de an, de mai multe ori pe an, depinde de cum îl trece creaţia pe vreun ministru de Finanţe.

Neştiind asta, domnul ministru vede o mare oportunitate de imagine luând cu totul neavenit partea angajaţilor din privat. Fără îndoială, şi-a făcut un calcul cinic. Iese ministrul de Finanţe, vorbeşte de salarii, ia apărarea angajaţilor, sigur merge pe toate televiziunile. Din fericire, mai există oameni în România care observă clar această butaforie. Care nu se duc după fentă. Ăia care se încăpăţânează să mai producă pentru această ţară din raţiuni care le tot scapă.

Tehnic, ce se va la 1 ianuarie arată aşa: contribuţiile angajatorului se alătură celor ale angajatului. Diferenţa e de o foaie de contabilitate în minus. Acum angajatorul îşi plăteşte contribuţia direct, iar pe a angajatului o reţine la sursă, nu care cumva să dea pe spate de muncă funcţionarii ANAF-ului. Angajatorul plăteşte, reţine, plăteşte. Toate dările. Azi. De la 1 ianuarie va fi la fel, cu diferenţa că le va plăti pe toate odată. Reţineţi că şi după aceea, contribuţiile sociale se vor reţine tot la sursă.

Deci din două foi, una.

Teoretic, ar exista posibilitatea ca angajatorul să aducă argument schimbarea asta să scadă un salariu. Dar. Bag mâna în foc că nici un mare angajator, şi nici cei mici, nu-şi permit să scape de oamenii care le produc valoare, cu atât mai mult cu cât piaţa muncii e anemică. Cu peste 4 milioane de oameni de muncă plecaţi afară şi încă pe atâţia în putere de muncă şi neinstruiţi. Cu o rată a şomajului ridicolă, de 4,18%.

Este clar populismul gratuit al domnului ministru. Alimentat, nu e de scos din calcul, de marii consultanţi plătiţi de Guvernul României din banii strânşi din taxe şi impozite.

Acuma, în reacţie la populism, poate vine o firmă hâtră, şi face următorul exerciţiu, tot de imagine, cu domnul ministru Ionuţ.

Să spună că nu-şi permite aşa ceva şi să concedieze toti angajaţii. Apoi îi angajază iar, peste o zi, pe aceleaşi salarii. Doar cât să iasă la o televiziune duşmană PSD şi să spună că ministrul Mişa i-a obligat la asta. 

Nu văd pe unde ar scoate cămaşa salvatorul salariaţilor din România.

N-ar strica puţină decenţă. Dar, cum ştirea a făcut înconjurul televiziunilor, fără filtru logic, îi merităm cu prisosinţă pe aleşii noştri.

Singura satisfacţie pe care o pot avea plătitorii de taxe, în general, inşi care au avut curajul şi priceperea să se avânte în business în România şi să ajungă să concureze uneori căpuşele banului public, este că există viaţă şi după ce ai fost ministru de Finanţe. Şi după guvernare există. Şi după ce ai avut puterea.