Dumitru Chisăliţă, președintele AEI: Hidroenergia a salvat România în ultimele 24 de ore de la colapsul sistemului energetic, după oprirea Centralei Brazi

„Aceasta este realitatea care de la cele mai înalte funcţii în stat este ignorată, în timp ce întârzie sau blochează finalizarea hidrocentralelor şi repetă obsesiv că ‘mai bine, vom face parcuri fotovoltaice decât să finalizăm hidrocentralele’. Acest episod este un avertisment dur: fără hidro, ţara posibil să fi fost în beznă. Iar dacă proiectele existente rămân blocate, data viitoare posibil să nu mai avem norocul de acum. Nu mai e vorba de dezbateri. E vorba de securitatea energetică a României şi de siguranţa cetăţeanului. Cine nu vrea să recunoască asta va deveni parte din problemă”, a transmis şeful AEI, într-un comunicat transmis joi, relatează Agerpres

Potrivit acestuia, hidrocentralele începute şi nefinalizate sunt investiţii publice valoroase, resurse energetice neexploatate şi instrumente esenţiale în lupta împotriva secetei şi inundaţiilor.

„România se află astăzi într-un moment de răscruce când vine vorba de gestionarea resurselor de apă, a producţiei interne de energie şi a protecţiei populaţiei împotriva fenomenelor extreme. În timp ce unele proiecte hidroenergetice au fost stopate sau amânate, realitatea ultimilor ani arată clar că nevoia de a finaliza aceste lucrări nu a fost niciodată mai urgentă. Hidrocentralele începute şi nefinalizate nu sunt doar şantiere abandonate, ci investiţii publice valoroase, resurse energetice neexploatate şi instrumente esenţiale în lupta împotriva secetei şi inundaţiilor”, spune Chisăliţă.

Construcţia hidrocentralelor nefinalizate, arată el, a fost realizată din preţul cu energia electrică plătită de consumatorii români. Astfel, „în cei 38 de ani în medie de construcţie a acestor hidrocentrale, considerând ponderea consumului de energie electrică medie a populaţiei de 20%, estimăm că fiecare consumator casnic a achitat în medie circa 120 lei pentru a susţine aceste lucrări”.

„Costurile pentru demolarea a şapte hidrocentrale sunt dependente de mulţi factori – dimensiune, vechime, amplasare, mediul înconjurător, necesitatea remedierii mediului, sedimente, infrastructura etc. Plecând de la costurile demolărilor de astfel de amenajări hidrotehnice în SUA, pot sări la sute de milioane dolari/hidrocentrală. Considerând costurile de demolare a hidrocentralelor şi readucerea terenurilor la forma iniţială, de circa 200 – 300 milioane dolari/hidrocentrală, rezultă că pentru 7 hidrocentrale ar fi necesari circa 1,6 miliarde de dolari. Astfel, în situaţia în care se va lua această hotărâre românii vor achita aceste sume, respectiv estimăm că fiecare consumator casnic ar achita în medie circa 160 lei pentru a demola aceste hidrocentrale. În acelaşi timp, continuarea şi finalizarea lucrărilor estimăm că ar determina achitarea în medie de 3,2 de lei de fiecare consumator în următorii 10 ani”, se precizează în comunicat.

Preşedintele AEI susţine că demolarea hidrocentralelor ar fi mult mai scumpă decât finalizarea lor, fiind necesară a fi plătită de fiecare român, iar sumele deja investite s-ar pierde definitiv.

Pe de altă parte, hidrocentralele şi lacurile de acumulare au un rol fundamental în combaterea secetei, în condiţiile în care reduc de două-trei ori perioadele în care debitele râurilor scad la nivel critic, asigură cu apă localităţile în perioadele secetoase şi permit menţinerea unui debit minim ecologic şi sprijină irigaţiile în lunile de vară.

Totodată, prin finalizarea amenajărilor hidrotehnice din Moldova, volumul de apă stocabil ar creşte cu peste 1 miliard metri cubi, ceea ce ar reduce efectele secetei hidrologice cu peste 60%.

„România a triplat în ultimii 50 de ani numărul persoanelor racordate la reţeaua publică de apă, însă această extindere masivă nu a fost însoţită de dezvoltarea unor surse noi de alimentare. Nu s-au construit acumulări sau baraje noi, iar în multe localităţi fântânile gospodăriilor racordate au fost închise, reducând alternativele oamenilor. În aceste condiţii, presiunea asupra surselor de apă existente creşte semnificativ, iar sustenabilitatea sistemului devine tot mai incertă în lipsa realizării acumulărilor de apă (…) La aceasta se adaugă faptul că populaţia urbană foloseşte din ce în ce mai multă apă potabilă, din cauza creşterii nivelului de trai şi a conectării reţelelor moderne. În 1990, consumul mediu era de circa 120 litri/persoană/zi; în 2024, se apropie de 160 litri/persoană/zi în marile oraşe”, conform comunicatului.

Doar pentru Moldova, problema generată de blocarea/întârzierea amenajărilor hidrotehnice înseamnă circa 500 localităţi care vor fi afectate de lipsa apei, aproape 400.000 de persoane care vor fi afectate direct de lipsa apei, riscul ca zeci de persoane să fie rănite sau să decedeze, mii de locuinţe pentru care există posibilitatea reală de a fi distruse, creşterea importurilor nete (hidrocentralele existente pot reduce importurile cu aproximativ 25% considerând importurile anului 2024), obligă plata cu 3-5% mai mult pentru energia electrică, urmare a dezechilibrelor care nu pot să fie eliminate prin funcţionarea acestor hidrocentrale.

Resursa de apă a României s-a redus de la 2.200 m3/locuitor/an la aproximativ 1.800 m3/locuitor/an în ultimele decenii, atenţionează Dumitru Chisăliţă. În ritmul actual, ţara riscă să ajungă sub pragul de stres hidric până în 2050. În acest context, finalizarea hidrocentralelor este una dintre câteva măsuri care combină: adaptarea la variabilitatea climatică, producerea de energie regenerabilă, managementul integrat al resurselor de apă.

România nu mai poate permite să lase la jumătate proiectele care devin tot mai necesare, avertizează Chisăliţă.

În opinia oficialului AEI, decizia privind viitorul acestor proiecte trebuie să fie luată de români, în mod informat.

„Finalizarea hidrocentralelor ar aduce energie mai ieftină, mai puţine inundaţii, reducerea lipsei apei pentru populaţie şi agricultură, diminuarea efectului perioadelor de secetă, precum şi valorificarea investiţiilor deja făcute. Oprirea lor ar implica costuri mari de demolare care ar trebui achitate de fiecare român, pierderea producţiei energetice şi menţinerea vulnerabilităţii hidrologice. Hidrocentralele începute sunt investiţii importante, cu beneficii potenţiale pentru energie, gestionarea apei şi siguranţa comunităţilor, dar şi cu responsabilităţile majore privind protecţia mediului şi respectarea legislaţiei. De aceea, România are nevoie de o hotărâre matură, transparentă şi bazată pe date, care să pună în balanţă atât interesul public şi securitatea energetică, cât şi protejarea mediului, astfel încât soluţia aleasă să fie cu adevărat în beneficiul cetăţenilor şi al naturii”, transmite el.