Dunărea secată ne seacă și buzunarele. Criza din energie va crește inflația în România, singura țară UE care are stagflație, adică inflație mare și recesiune concomitent – ING

Adaugă-ne ca sursă preferată

Analiza arată că reducerea debitului Dunării pune presiune asupra producției de energie, transportului fluvial și industriei, într-un moment în care economia se află deja într-o perioadă de stagnare, iar inflația rămâne ridicată.

Efectele actuale au un caracter stagflaționist, deoarece afectează activitatea economică, dar pot contribui și la creșterea costurilor cu energia, transportul și, indirect, producția agricolă.

Economistul șef ING consideră că actualul episod reflectă atât impactul unui șoc climatic, cât și efectele unor investiții întârziate în infrastructura critică. În acest context, investițiile finanțate din fonduri europene rămân un factor important de susținere a economiei, iar succesul etapei finale a PNRR ar trebui evaluat și prin capacitatea proiectelor de a crește reziliența României în fața unor astfel de șocuri climatice.

”Nivelurile record de scăzute ale apei pe Rin arată că riscurile climatice nu mai reprezintă șocuri excepționale pentru lanțurile de aprovizionare, care altfel ar fi previzibile. Așa cum o demonstrează experiența Germaniei, marile căi navigabile sunt mai mult decât simple rute de transport; ele sunt factori care facilitează activitatea industrială. Pe Dunăre, România se confruntă cu o punere la încercare a sistemului său energetic, a industriei și a infrastructurii comerciale”, spune Valentin Tătaru.

La Baziaș, unde Dunărea intră în România, debitul râului a scăzut la 1 600 de metri cubi pe secundă la 31 iulie, comparativ cu o medie normală pentru luna iulie de 4 700 de metri cubi. De atunci, acesta a scăzut și mai mult, ajungând la 1 500 de metri cubi. Transportul fluvial a fost parțial perturbat, irigațiile au fost restricționate, iar mai multe servicii de feribot au fost suspendate. De asemenea, autoritățile au fost nevoite să gestioneze nivelurile barajelor pentru a asigura apa de răcire necesară centralei nucleare de la Cernavodă.

”Luată izolat, scăderea nivelului râurilor ar fi probabil un șoc sectorial gestionabil. Ceea ce conferă episodului actual o importanță macroeconomică este momentul în care are loc. România a intrat în a doua jumătate a anului 2026 cu o economie care, în cel mai bun caz, stagnează, cu o producție industrială în declin prelungit și cu o inflație încă ridicată. Ne așteptăm ca PIB-ul să se contracte cu 0,5% în acest an, după o creștere de doar 0,7% în 2025. Cu cifre atât de slabe, nu există aproape nicio rezervă ciclică care să absoarbă un alt șoc de ofertă”, subliniază Tătaru.

Scăderea apelor Dunării se va răsfrânge tot asupra consumatorului final: creșterea costurilor la energie periclitează inclusiv previziunile pe rata inflației din 2026

Din perspectiva macroeconomică, principalul factor de transmitere nu este neapărat o penurie fizică prelungită de energie electrică. Este vorba despre efectul asupra prețurilor și al încrederii, subliniază economistul șef. Atunci când oferta stabilă de energie nucleară scade tocmai în momentul în care căldura determină o creștere a cererii, România trebuie să se bazeze într-o măsură mai mare pe importuri și pe producția internă cu costuri mai ridicate.

Acest lucru exercită presiune asupra marjelor și amenință cu o nouă rundă de transfer al costurilor energiei electrice către consumatori. Aceasta survine într-un moment în care inflația s-a menținut în jur de 10,0% în ultimele patru trimestre, iar liberalizarea prețurilor la energie face deja parte din dinamica inflației. Previziunea noastră actuală estimează că inflația va încheia anul 2026 la aproximativ 6,0%, dar un șoc energetic persistent ar face această traiectorie mai puțin sigură.

Industria nu avea nevoie de un alt șoc în acest moment

Criza energetică afectează și un sector industrial deja fragil. Producția industrială a scăzut cu 3,1% față de aceeași perioadă a anului trecut în ianuarie–mai 2026, în timp ce producția din sectorul prelucrător a înregistrat o scădere de 4,3%.

”Este vorba de mai mult decât o recesiune ciclică temporară. Industria românească se confruntă cu dificultăți încă dinaintea pandemiei, reflectând cererea slabă din Europa de Vest, costurile de finanțare și cele energetice, parcul de mașini și echipamente învechit și constrângerile persistente în materie de competitivitate”, spune Tătaru.

Decizia producătorilor auto Dacia și Ford de a suspenda producția până la 19 august reduce cererea de energie electrică cu aproximativ 200 MW, potrivit prim-ministrului. Distincția dintre restricțiile de urgență și programarea normală este importantă: Ford a declarat că întreruperea din perioada vacanței de vară fusese planificată în avans. Cu toate acestea, ”faptul că autoritățile se bazează pe marii producători pentru a ajuta la echilibrarea sistemului ilustrează alternativele limitate disponibile pe termen scurt”.

Semnalul mai larg transmis de primul ministru este acela că producătorilor cu consum intensiv de energie li se cere să acționeze ca un amortizor informal al sistemului energetic într-un moment în care marjele industriale și apetitul pentru investiții sunt deja sub presiune.

Dunărea își pierde o parte din avantajul de cost. Au apărut suprataxele pentru nivelul scăzut al apelor perceput pentru transportul de mărfuri pe Dunăre

Nivelul scăzut al apei reduce adâncimea navigabilă a Dunării, forțând navele să transporte încărcături mai ușoare, să aștepte îmbunătățirea condițiilor sau să transfere mărfurile pe transportul rutier și feroviar. Pe anumite porțiuni ale tronsonului bulgaro-român, navele de marfă ar fi operat la aproximativ jumătate din capacitate din cauza restricțiilor de pescaj, în timp ce au fost introduse suprataxe pentru nivel scăzut al apei. În România, au fost deja semnalate barje de cereale inactivate și servicii de feribot suspendate.

Acest lucru este important deoarece Dunărea este mai mult decât o cale navigabilă națională. Împreună cu Constanța și Canalul Dunăre-Marea Neagră, aceasta face parte dintr-un coridor strategic care leagă Europa Centrală, Marea Neagră, Ucraina și Moldova. Coridorul a căpătat o importanță sporită de la începutul războiului din Ucraina, în special pentru exporturile agricole și pentru reziliența lanțului de aprovizionare regional.

Atunci când capacitatea barjelor scade, consecințele includ costuri de transport mai mari, aglomerări pe rutele alternative  o fiabilitate redusă tocmai în momentul în care companiile sunt încurajate să-și diversifice rețelele logistice.

Efectul macroeconomic al scăderii debitului Dunării: stagflaționist, dar gestionabil

”Este puțin probabil ca seceta, în sine, să modifice dramatic traiectoria PIB-ului anual al României. Efectele sale pot fi, de asemenea, parțial reversibile dacă nivelurile râurilor se redresează și producția industrială este reprogramată. Cu toate acestea, este totuși un șoc stagflaționist: reduce producția, în timp ce crește costurile energiei electrice, transportului și, potențial, ale producției alimentare”, spune Tătaru.

Economia este deosebit de sensibilă, deoarece cererea internă s-a redus deja semnificativ. PIB-ul a scăzut cu 1,2% față de aceeași perioadă a anului trecut în primul trimestru, consumul gospodăriilor înregistrând o scădere de 1,8%. Ocuparea forței de muncă a scăzut, de asemenea, față de nivelul maxim atins la începutul anului 2025.

În condiții normale, o cerere mai slabă ar contribui la reducerea inflației, însă șocul de pe Dunăre complică această ajustare, generând presiuni asupra prețurilor din partea ofertei.

”Un aspect pozitiv al actualului mix macroeconomic este faptul că investițiile finanțate de UE oferă un amortizor. Investițiile au crescut cu 2,2% față de aceeași perioadă a anului trecut în primul trimestru, în timp ce investițiile publice finanțate de UE au înregistrat o creștere puternică în prima jumătate a anului. România se apropie, de asemenea, de etapa finală a programului său din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență (MRR), cererile de plată pentru tranșele a cincea și a șasea fiind așteptate în august și septembrie. Dacă execuția rămâne pe drumul cel bun, anul 2026 ar putea aduce fluxuri de fonduri din UE la niveluri istorice” spune Valentin Tătaru.

Acest lucru face ca structura investițiilor să fie mai importantă ca niciodată. Efortul final al FRR nu ar trebui evaluat doar în funcție de suma de bani absorbită înainte de termenul limită. Succesul său ar trebui măsurat și prin prisma capacității proiectelor de a reduce costul economic al următoarei secete. Rețelele energetice, stocarea energiei, interconexiunile, irigațiile, legăturile feroviare, accesul la porturi și navigabilitatea nu reprezintă dosare politice separate. Ele sunt componente ale aceleiași strategii de reziliență.

Un avertisment care ar trebui să dăinuie și după vară

Seceta de pe Dunăre nu va destabiliza economia României, dar o economie aflată deja în stagnare are foarte puțin spațiu de manevră pentru șocuri care ar putea fi evitate.

”Fiecare perturbare în parte poate părea minoră: un reactor oprit, o oprire temporară a unei fabrici, o barjă cu încărcătură redusă sau un feribot suspendat. Împreună, acestea scot la iveală aceeași slăbiciune structurală. România s-a bazat ani de zile pe o poziție geografică favorabilă și pe un mix energetic diversificat, fără a investi suficient în sistemele care ar fi asigurat reziliența acestor avantaje”, arată economistul șef al ING Bank.

Măsurile de urgență pot asigura aprovizionarea în această vară, dar nu pot înlocui o strategie serioasă pe termen lung în domeniul energiei și al transporturilor. Adevăratul test al politicilor va începe după revenirea apei: România va trata acest episod ca pe un eveniment natural excepțional sau ca pe un avertisment că adaptarea la schimbările climatice, securitatea energetică și competitivitatea industrială au devenit o singură și aceeași problemă macroeconomică?