Eșec pentru Nicușor Dan. CCR respinge sesizarea preşedintelui în legătură cu modificări la legea guvernanţei corporative la companiile de stat

Este vorba de Legea privind aprobarea OUG 22/2025 pentru modificarea şi completarea OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, a Legii nr.187/2023 pentru modificarea şi completarea OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, precum şi pentru abrogarea unor dispoziţii din acte normative (PL-x nr. 137/2025).

În esenţă, ordonanţa aduce o serie de modificări cu privire la modalitatea de ocupare a posturilor în structura organelor de conducere şi funcţionarea consiliilor de administraţie la nivelul organizaţiilor corporative, scrie Agerpres.

Articolul unic din legea criticată prevede că, la articolul I, după punctul 7, se introduce un nou punct, cu următorul cuprins: „La articolul 8, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins: Plata asigurării de răspundere profesională este efectuată de întreprinderea publică, nu face parte din remuneraţie şi va fi menţionată în contractul de mandat în cuantumul şi limitele de răspundere stabilite de autoritatea publică tutelară. În contractul de mandat vor fi menţionate şi alte beneficii, sub condiţia ca totalul beneficiilor acordate într-un an de mandat să nu depăşească valoarea a două indemnizaţii fixe brute lunare”.

Preşedintele Nicuşor Dan susţinea că, prin modificările aduse în Camera Deputaţilor, se încalcă principiul bicameralismului.

Într-un comunicat transmis miercuri, CCR a anunţat că a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Nicuşor Dan şi a constatat că prevederile pct.7 indice 1 din Legea privind aprobarea OUG 22/2025 pentru modificarea şi completarea OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, a Legii nr.187/2023 pentru modificarea şi completarea OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, precum şi pentru abrogarea unor dispoziţii din acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Curtea Constituţională a stabilit că lipsa enumerării exprese a categoriilor de cheltuieli susceptibile a fi decontate de către întreprinderea publică, în categoria unor alte beneficii menţionate în contractul de mandat încheiat între părţi, respectiv administratori, pe de o parte, şi întreprinderea publică, pe de altă parte, nu contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(5) privind principiul legalităţii, art.61 alin.(2) privind rolul Parlamentului, art.75 alin.(4) referitor la procedura de legiferare în cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care intră în competenţa sa decizională, art.135 alin.(2) lit.b) privind obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, precum şi art.147 alin.(4) referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinseci, care au privit, pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, CCR a constatat că eliminarea enumerării exprese a categoriilor de beneficii la care se referă redactarea iniţială a dispoziţiilor art.8 alin.(9) din OUG 109/2011, modificată prin Legea nr.158/2025, nu are semnificaţia unei deturnări de la scopul iniţial al legii.

„Astfel, modificarea operată prin textul de lege criticat se circumscrie scopului iniţial al legii, fiind în legătură directă cu acesta, dat fiind faptul că permite menţionarea în contractul de mandat a oricărui tip de beneficiu stabilit de părţi, inclusiv a cheltuielilor cu reprezentarea, transportul, diurna. Prin urmare, o atare normă juridică poate fi adoptată de Parlament, fiind expresia propriului aport, exprimat în limitele marjei de legiferare permise forului decizional de principiul bicameralismului”, spune CCR.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a constatat că, în lipsa enumerării exprese a categoriilor de cheltuieli susceptibile a fi decontate de către întreprinderea publică în categoria unor alte beneficii, subzistă limitarea financiară a acestor cheltuieli, care nu pot depăşi valoarea a două indemnizaţii fixe brute lunare.

„Totodată, tipurile de cheltuieli privind reprezentarea, transportul şi diurna nu sunt eliminate din conţinutul altor beneficii, ele putând fi menţionate ca atare în cuprinsul contractului de mandat. Eliminarea enumerării lor nu semnifică în mod automat faptul că aceste cheltuieli sunt excluse de la decontare, iar dacă există, că se sustrag controlului şi autorizării exercitate de către Agenţia pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice. Agenţia va controla şi autoriza în continuare orice cheltuială care se circumscrie în totalul beneficiilor acordate într-un an de mandat, cu respectarea condiţiei ca acestea să nu depăşească valoarea a două indemnizaţii fixe brute lunare, şi va aprecia în legătură cu oportunitatea sau natura juridică a acestor cheltuieli. Mai mult, textul de lege criticat păstrează criteriul plafonului maximal în care se poate încadra valoarea totală a beneficiilor care pot fi acordate într-un an de mandat, respectiv în limita a două indemnizaţii fixe brute lunare, aspect ce constituie într-o garanţie în plus în vederea asigurării monitorizării de către Agenţie a cheltuielilor susceptibile de a fi decontate”, este un alt argument adus de Curtea Constituţională.