Eugen Rădulescu, BNR: Expunerea băncilor pe titluri de stat este pe locul doi în UE. 7 bănci au o expunere de peste 30% din active

Potrivit studiului prezentat de Eugen Rădulescu, expunerea băncilor românești pe titluri de stat a ajuns la un nivel mult prea ridicat, fiind printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Conform statisticilor Băncii Central Europene (BCE) expunerea băncilor pe titlurile suverane era de aproximativ 24% din totalul activelor sistemului, România situându-se imediat după Ungaria din punct de vedere al acestui indicator. Ca nivel al expunerii, România este urmată de Croația și Polonia. Gradul de expunere al Bulgariei, de exemplu, este de circa 11%, potrivit graficului BCE, în timp ce în țările dezvoltate ale Uniunii, nivelul este cu mult sub 10%.

În plus, repartizată pe instituțiile de credit existente în sistemul bancar românesc, situația stă în felul următor: 14 bănci au expunerea pe titluri de stat cuprinsă între 0% și 10%, iar alte 10 bănci au o expunere cuprinsă între 10% și 20%. Ceea ce este însă îngrijorător este faptul că șapte bănci au expunere de peste 30% din active doar pe titluri de stat și alte cinci au expunerea cuprinsă între 20% și 30% din totalul activelor bancare ale fiecăreia. Îngrijorător este că parte dintre băncile cu o expunere prea ridicată sunt instituții de credit de risc sistemic.

„Când se întâmplă ceva, banca respectivă poate avea probleme. În plus, dacă vrea să vândă în avans acele titluri de stat iese în pierdere. Dacă le păstrează până la sfârșit, dată fiind tendința de acum de creștere a dobânzilor, trebuie să le provizioneze, iar la final va câștiga mai puțin. Din fericire, dacă păstrează titlurile până la expirarea perioadei, pierderea poate să fie doar una contabilă”, a declarat Eugen Rădulescu, din poziția de economist, nu de angajat al BNR. Menționăm că titlurile de stat vândute băncilor în perioada de dobândă mică au o maturitate medie de 5-6 ani.

Avantajele deținerilor în titluri de stat sunt date de rolul stabilizator în perioade de tensiuni financiare, de faptul că sunt investiții cu grad scăzut de risc, își aduc un aport important la poziția de lichiditate a băncilor și totodată constituie un colateral eligibil în situațiile în care BNR acționează ca împrumutător de ultimă instanță.

La capitolul dezavantaje pot fi menționate însă creșterea interdependențelor dintre stat și bănci, limitarea posibilităților de creditare a sectorului  privat, risc de concentrare, precum și riscul apariției unor proiecte de reglementare la nivel european privind creșterea cerințelor de capital aferente expunerilor de tipul datoriei suverane. Din fericire, majoritatea titlurilor de stat sunt în lei, fapt care ferește momentan instituțiile de credit de constituirea de provizioane suplimentare începând de anul viitor, după intrarea în vigoare a IFRS 9, care prevede provizionarea pe toată durata de deținere inclusiv a creditelor către stat, iar în cazul titlurilor de stat, doar pentru cele în valută.