Europa s-a pus într-o „situaţie de dependenţă” faţă de vecinii săi în ceea ce priveşte imigraţia (expert)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Afluxul a zeci de mii de migranţi în exclava spaniolă Ceuta de pe coasta de nord a Marocului a făcut ca dreapta europeană să reacţioneze la controalele la frontieră şi a ridicat semne de întrebare cu privire la atitudinea autorităţilor marocane. Mărturiile şi experţii intervievaţi de AFP atestă o relaxare a controalelor Marocului în zona de frontieră.

Marţi, miniştrii de interne ai UE se vor reuni într-o videoconferinţă de urgenţă, la cererea a 22 de lideri ai Uniunii Europene. „Nu putem permite ca traversările în masă şi necontrolate, instrumentalizarea migraţiei sau alte ameninţări hibride să dea senzaţia că este posibilă intrarea ilegală în Uniunea Europeană”, au avertizat aceşti lideri într-o scrisoare deschisă, iniţiată de premierul italian Giorgia Meloni.

„Instrumentalizarea migraţiei nu este nouă şi tinde să se înmulţească odată cu externalizarea” procesării fluxurilor migratorii din Europa către ţări terţe, explică Matthieu Tardis, fost şef al Centrului de Migraţie din cadrul Institutului Francez de Relaţii Internaţionale.

„În 2020, la graniţa dintre Turcia şi Grecia, zeci de mii de refugiaţi au trecut frontiera terestră cu aprobarea autorităţilor turce” în ciuda unui acord de şase miliarde de euro încheiat în 2016 de Bruxelles, la un an după o criză a migraţiei, pentru ca autorităţile de la Ankara să reţină migranţii pe teritoriul turc.

O pârghie la îndemână

„Autorităţile turce acţionau, în special, ca represalii pentru poziţiile guvernelor europene în conflictul dintre Turcia şi regimul sirian”, explică Tardis.

Tot aşa s-a întâmplat şi „începând din 2021 între Polonia şi Belarus, odată cu traversarea a zeci de mii de persoane din Orientul Apropiat şi Mijlociu”, subliniază el. „Aceste mişcări, organizate de guvernul belarus, vin ca urmare a sancţiunilor europene după alegerea preşedintelui Aleksandr Lukaşenko, un apropiat al Rusiei”, adaugă specialistul citat.

Mai mult, acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte Finlanda, care, punând capăt deceniilor de nealiniere militară prin aderarea la NATO în aprilie 2023, se teme că Rusia va orchestra sosirea migranţilor pentru a o destabiliza, subliniază Tardis.

„Chestiunea imigraţiei este unul dintre atributele suveranităţii naţionale, dar transferând această chestiune către ţările vecine şi transformând-o într-o preocupare centrală, creăm o situaţie de dependenţă”, a adăugat el, menţionând că mai multe state membre au anunţat planuri de a crea „centre de returnare” în ţări terţe.

„Astăzi există o asemenea obsesie faţă de acest subiect în Uniunea Europeană, încât a devenit o pârghie foarte uşor de activat de statele terţe”, insistă cercetătorul.

Costul uman

„Acest lucru a permis, de exemplu, legitimarea regimului tunisian”, acuzat de opoziţie de derivă autoritară, care „nu are altceva de făcut decât să lase pur şi simplu migranţii să plece pentru a obţine mai mulţi bani” sau garanţii privind o chestiune diplomatică sau economică.

„De asemenea, am văzut recent Comisia Europeană primind reprezentanţi ai regimului taliban, pentru a facilita excluderea afganilor, ceea ce este o modalitate de a-l recunoaşte, chiar dacă oficial nu este aşa”, observă Tardis.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte obiectivul de reducere a „imigraţiei ilegale”, „aceste acorduri sunt eficiente”, consideră el.

„O vedem cu Marocul, Italia, Libia şi Turcia: din momentul în care am intrat într-un parteneriat cu aceste ţări, acesta a avut un efect aproape imediat asupra sosirilor prin Marea Mediterană, chiar dacă a implicat şi deschiderea de noi rute”, continuă cercetătorul.

Potrivit agenţiei europene de control al frontierelor, Frontex, numărul trecerilor ilegale ale migranţilor la frontierele UE a scăzut cu aproape 40% în primul trimestru al anului 2026, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

Cu toate acestea, costul uman continuă să crească, potrivit agenţiei, aproape 1.000 de persoane murind în Marea Mediterană de la începutul anului 2026.

„Această eficienţă vine cu preţul vieţilor omeneşti”, subliniază şi Tardis, care menţionează că au murit şi migranţi care încercau să treacă graniţa hispano-marocană la Ceuta. Cel puţin 72 de persoane au murit, potrivit Madridului, şi 11, potrivit Rabatului.