Explozia din Beirut a fost una dintre cele mai puternice explozii non-nucleare din istorie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Niciodată până acum o explozie atât de puternică nu a fost atât de bine studiată. Numeroşi martori au întregistrat momentele deflagraţiilor cu telefoanele mobile şi au postat apoi clipuri în social media.

Recent, ingineri de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie, au analizat 16 astfel de înregistrări video realizate din diferite locaţii din zona exploziei, precum şi rezultatele exploziei. Pornind de la clipurile video filmate de martori ei au reuşit să estimeze puterea exploziei.

Cercetătorii au analizat propagarea undei de şoc, pornind de la sunetele surprinse în clipurile video şi de la analiza cadru cu cadru a acestora, precum şi dimensiunea mingii de foc produsă de explozie.

Ei au ajuns la concluzia că această explozie catastrofală a fost echivalentă cu detonarea a minimum 500 şi până la 1.100 de tone de TNT – adică aproximativ 5% din puterea de distrugere a bombei nucleare aruncată de SUA asupra Japoniei la Hiroshima, în data de 6 august 1945.

Într-un interval de timp de ordinul milisecundelor, explozia de la Beirut a eliberat aproximativ 1 gigawat/oră (GWh) de energie – cantitate de energie produsă într-o oră de peste 3 milioane de panouri solare, sau de 412 turbine eoliene, sau de 110 milioane de LED-uri, conform Departamentului american pentru Energie. Această energie ar fi fost suficientă pentru a asigura necesarul de electricitate pentru 100 de gospodării timp de 1 an.

Explozia, care a ucis aproximativ 180 de persoane şi a rănit peste 6.000, a fost provocată de un incendiu ce a cuprins un depozit ce conţinea 2.500 de tone de nitrat de amoniu, un compus chimic foarte exploziv care era depozitat în port.

După explozie s-a format un nor uriaş în formă de ciupercă din dioxid de azot – un gaz toxic (în urma descompunerii nitratului de amoniu, o substanţă solidă, în gaze şi vapori de apă).

Explozia a avariat aproximativ jumătate dintre clădirile din Beirut, ducând la evacuarea a peste 250.000 de oameni, iar silozurile din port ce depozitau aproximativ 85% din cerealele Libanului au fost fie distruse fie avariate atât de grav încât cerealele nu au mai fost bune pentru consum, după cum raporta publicaţia The New York Times la 7 august.

„După ce am urmărit derularea evenimentelor, am dorit să ne folosim expertiza de ingineri pirotehnişti pentru a înţelege ce s-a întâmplat la Beirut, şi pentru a pune la dispoziţie datele ce pot fi folosite pentru a salva vieţi dacă astfel de evenimente catastrofale se mai produc”, a declarat coordonatorului studiului, Sam Rigby, senior lector în Ingineria şi Impactul Exploziilor de la Universitatea Sheffield.

„Dacă înţelegem mai multe despre puterea unor astfel de explozii la scară mare cum a fost cea produsă accidental la Beirut, putem obţine predicţii mult mai precise cu privire la cum ar putea fi afectate diferitele tipuri de clădiri, în funcţie de distanţa faţă de epicentul unor astfel de explozii”, a mai susţinut Rigby.