Exporturi record de brânzeturi românești. Chiar și așa, importurile sunt de 6,5 ori mai mari. Vin vremuri grele pentru procesatori

Producătorii locali din industria lactatelor au vândut în prima jumătate în restul UE aproximativ 7.100 de tone de brânză, un record al ultimilor trei ani pentru România, potrivit ultimelor date ale Comisie Europene. Cu un an în urmă, România raporta vânzări cu 20% mai mici, ceea ce ne plasează acum în topul UE în funcție de creștere, înaintea Greciei (plus 18%) și Polonia (plus 13%).

Chiar dacă trendul este pozitiv, doar patru state europene exportă mai puțin decât noi (Croația, Portugalia, Slovenia și Finlanda) iar deficitul este și el tot mai mare.

Deficitul crește cu două cifre în fiecare an. Ne apropiem de 40.000 de tone 

În plus, deficitul balanței comerciale cu brânzeturi se adâncește din ce în ce mai mult. În prima jumătate a acestui an, diferența dintre importuri (achiziții intracomunitare) și exporturi (achiziții intracomunitare) a fost de 39.700 de tone, cu 12,5% mai mare decât în peripoada similară a lui 2020 și cu 30% peste cea din 2019. Per total, România a importat peste 46.800 de tone, adică de 6,5 ori mai mult decât a exportat, cu 14% mai mult decât în 2020.  În prima jumătate a lui 2019, România aducea din restul statelor UE în jur de 36.300 de tone.

Iar trendul nu este explicat de penuria de lapte din piață. Din datele Europene, fermierii locali au livrat procesatorilor în perioada ianuarie-iulie 2021 cu 1,2% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Prețurile la poarta fermei au crescut ușor, depășind pragul de 30 de euro suta de kilograme, dar avem al treilea cel mai ieftin lapte din UE.

Noi turbulențe ar putea apărea din noiembrie

De la mijlocul lunii noiembrie, de când se intră în postul Crăciunului iar consumul va fi mai mic, procesatorii, mai ales cei mici, se tem că vor deveni necompetitivi, din cauza creșterii costurilor de producție.  Or, acest lucru poate genera o creștere și mai importantă a importurilor susținute și de expansiunea retailerilor alimentari care au nevoie atît de diversitate cât și de prețuri avantajoase de achiziție. „Cei din industria laptelui depind de consum. Este practic un cerc vicios. Puterea de cumpărare este în scădere în timp ce costurile de producție cresc. S-au scumpit ambalajele, gazele, energia, euro, transportul, ceea ce înseamnă că volumele scad, randamentele devin mai mici, iar producătorii devin necompetitivi pe piață”, explică Dorin Cojocaru, președintele APRIL.