Fermierii din Olanda nu mai ştiu unde să pună bălegarul. Probleme cu stocarea îngrăşămintelor

„Producem mai mult decât avem voie să aruncăm pe câmp”, continuă Verstraten, care are o fermă de vaci de lapte la Westerbeek, în apropiere de Eindhoven, scrie Agerpres.

Verstraten şi alţi fermieri din Ţările de Jos, care împreună au patru milioane de capte de vite, au beneficiat de mai mulţi ani de o dispensă specială de la Uniunea Europeană care le-a permis să arunce o cantitate mai mare de bălegar pe câmp decât orice altă ţară din blocul comunitar.

Cu acordul UE, fermierii din Ţările de Jos, unul din cei mai mari exportatori mondiali de lactate, pot arunca între 230 şi 250 de kilograme de azot per hectar în fiecare an, comparativ cu 170 de kilograme în majoritatea ţărilor din UE.

Începând din februarie şi până în septembrie, fermierii olandezi aruncă surplusul de bălegar pe câmpurile lor sub formă de îngrăşământ natural. Însă nivelul de azot a atins un nivel inacceptabil iar Ţările de Jos au înregistrat o deteriorare a calităţii apelor, legată de aruncarea de bălegar, ceea ce a obligat Bruxelles-ul să ia măsuri. Începând din 2026, fermierii din Ţările de Jos trebuie să respecte standardele europene.

„Nu mai putem arunca atât de mult bălegar pe câmpuri cum am făcut în ultimii 30 de ani”, explică Jos Verstraten, care cheltuie deja între 20.000 şi 30.000 de euro pe an pentru a se debarasa de excedentul de bălegar.

Turma sa de vaci produce în fiecare an 5.000 de metri cubi de bălegar, suficient pentru a umple două bazine olimpice. Pentru moment, fermierul poate răspândi aproximativ 1.700 de metri cubi de bălegar pe cele 55 de hectare ale sale, însă această cantitate se va reduce în următorii ani până la aproximativ 1.500 de metri cubi.

Pentru a putea scăpa de bălegar, fermierul va trebui să plătească mai mult.

Ministrul Agriculturii, Femke Wiersma, membră a formaţiunii politice BBB care reprezintă interesele fermierilor, a pledat la Bruxelles pentru menţinerea derogării, însă potrivit experţilor are puţine şase de succes. În paralel, guvernul de la Haga mizează pe varianta compensaţiilor financiare pentru ca agricultorii să înceteze în mod voluntar activităţile.

Jos Verstraten recunoaşte să sectorul trebuie să se schimbe, „pentru că ştim că sistemul actual poluează mult prea mult mediul. Pentru moment nu există decât o soluţie, reducerea şeptelului, ceea ce înseamnă trimiterea mai multor animale la abator şi să producem mai puţin lapte”.

Ceea ce îi nemulţumeşte cel mai mult pe fermieri este lipsa unor politici guvernamentale clare. „Totul este foarte incert. Aşteptăm ca guvernul să ia măsuri. Însă între timp criza este aici şi fermierii îşi pierd răbdarea. Ne uităm cu toţii la ce face vecinul. Cine se va opri primul? Este o situaţie foarte tristă”, spune Verstraten.