Fondul de Garantare a Depozitelor despăgubeşte doar băncile mici, în caz de faliment. Băncile sistemice trec întâi pe la BNR

Adaugă-ne ca sursă preferată

Măsurile de rezoluţie şi redresare bancară, care au fost reîntărite de Curtea Europeană de Justiţie, reprezintă o serie de instrumente menite să salveze băncile aflate în dificultate, apelând la mijloace interne băncii, cu protecţia deponenţilor cu depozite mai mici de 100.000 de euro şi cu limitarea sprijinului guvernamental. Măsurile de rezoluţie bancare însă nu se aplică depozitelor garantate de o schemă de garantare. Toate băncile aflate în rezoluţie bancară intră în subordinea direcţiei specializate în rezoluţie din Banca Naţională a României.

Mai exact, Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare este mandatat să acorde, în termen de 7 zile de când conturile sunt declarate indisponibile, contravaloarea sumei aflate în depozitul clientului dacă aceasta nu depăşeşte 100.000 de euro. În cazul băncilor sistemice, lucrurile sunt uşor mai complicate. Din cauza riscului reprezentat de o astfel de bancă, BNR va încerca totdeauna să o salveze prin împărţirea acesteia în good bank şi bad bank. Good bank păstrează obligatoriu şi depozitele clienţilor. Cele care depăşesc 100.000 de euro intră cu o cotă parte în acţionariatul băncii. Bad bank se execută. „Deponenţii, pentru a evita efectul de contagiune pleacă cu depozite cu tot la banca bună”, spune Adriana Sîrbu, directorul adjunct al FGDB.

După intrarea în procesul de rezoluţie, banca bună se restructurează şi de obicei se vinde către o altă entitate bancară. Din istoriile de bail-in şi bail-out de până acum, cea mai mare perioadă de deţinere a unei bănci bune în subordinea autorităţii de reglementare şi supraveghere a fost de opt luni, perioadă în care banca a fost de obicei vândută şi lucrurile au reintrat la normal, chiar dacă la o scară mult mai mică.

În cazul băncilor mici, lipsite de importanţă sistemică, din momentul în care banca centrală declară depozitele indisponibile, indiferent de obţinerea sau nu în instanţă a deciziei de faliment, FGDB are la dispoziţie 7 zile pentru a începe plata depozitelor garantate. De asemenea, dacă lichidarea unei bănci durează 20 de ani, deponenţii sau acţionarii au la dispoziţie tot atâţia ani pentru a-şi recupera prejudiciile. Dacă lichidarea băncii durează 3 ani, potrivit legii clientul îşi poate recupera banii pierduţi în 5 ani.

În România, măsurile de rezoluţie bancară sunt stipulate în Legea 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar. Această lege reprezintă transpunerea în legislaţia românească a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.