Franţa vrea o consolidare a suveranităţii alimentare a Europei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a declarat anterior că este nevoie de o mai mare suveranitate europeană, în special în sectorul sănătăţii, după ce pandemia de coronavirus a scos în evidenţă faptul că statele europene, inclusiv Franţa, sunt dependente de echipamentele medicale importate.

Didier Guillaume a declarat pentru postul de televiziune Public Senat că deşi Franţa nu poate să fie auto-suficientă în toate produsele alimentare, ea poate fi mai autonomă în unele domenii, precum proteinele din plante.

„De acea, după ce va trece vara vom lansa o mare conferinţă cu privire la suveranitatea alimentară, în primul rând pentru a vedea ce ar putea însemna asta.Vrem să colaborăm cu vecinii noştri europeni pentru că securitatea alimentată nu poate fi atinsă pentru fiecare ţară în parte. Ea trebuie să se facă la scară europeană şi deci la scară europeană trebuie să analizăm cum putem progresa”, a spus Didier Guillaume. Viitoarea conferinţă „va fi organizată la Paris, cu participarea miniştrilor europeni, a reprezentanţilor organizaţiilor agricole franceze şi europene, a reprezentanţilor ONG-urilor şi societăţii civile”, a adăugat oficialul francez

De asemenea, guvernul de la Paris pregăteşte o iniţiativă în ceea ce priveşte proteinele din plante, în speranţa că astfel va reduce dependenţa Franţei de importurile de soia boabe din cele două Americi pentru a-şi hrăni şeptelul. În prezent, Franţa îşi produce doar 55% din necesităţile de proteine vegetale necesare pentru hrana animalelor restul fiind importuri de soia modificată genetic din SUA sau din Brazilia, ţară criticată pentru rolul său în defrişarea pădurilor amazoniene. În alte ţări din Europa, situaţia este mult mai negativă, în condiţiile în care sunt produse doar 30% din proteine vegetale necesare pentru hrana animalelor.

Didier Guillaume a reiterat şi punctul de vedere al Franţei că aspectele ce ţin de alimente şi creşterea animalelor ar trebui tratate separat în negocierile comerciale, o poziţie care până acum a pus Uniunea Europeană în opoziţie cu SUA în cadrul discuţiilor comerciale.