IMM-urile din zona Mării Negre, încurajate să formeze clustere pentru a-şi creşte competitivitatea

În discursul său, ministrul-adjunct al transporturilor şi comunicaţiilor din Bulgaria, Petăr Kirov, a subliniat că tehnologiile de informare sunt unul dintre domeniile care se dezvoltă cel mai repede în regiunea Mării Negre, dar în acelaşi timp marea majoritate a companiilor din sector sunt mici şi mijlocii, cu resurse limitate. Una dintre facilităţile pentru dezvoltarea afacerilor IT o constituie programele de sprijinire a clusterelor regionale, a spus oficialul bulgar. Astfel, sunt stimulate inovaţiile, accesul la pieţe mai mari, dezvoltarea infrastructurii şi schimbul de experienţă, a adăugat el.

Traian Chebeleu, secretar general adjunct al Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), a declarat că încurajarea cooperării între companii se află printre priorităţile organizaţiei. Chebeleu a remarcat pentru AGERPRES că această conferinţă este un prilej bun pentru OCEMN să includă în agenda sa politica de clustering, care până acum a lipsit din portofoliul organizaţiei. Întrebat dacă situaţia actuală, când privirile întregii lumi sunt îndreptate spre zona Mării Negre, afectează activitatea OCEMN, secretarul general adjunct a spus că efectul nu este direct, deoarece organizaţia a fost creată să se ocupe doar cu probleme de natură economică, cele de natură politică fiind excluse. După cum a explicat oficialul român, zona extinsă a Mării Negre include 12 state, printre care şase riverane şi alte şase din vecinătate, iar între aceste state există tot felul de divergenţe, pentru a nu spune şi conflicte. Or, ideea care a stat la bază a fost ca prin colaborare economică să se creeze un număr suficient de interese comune care într-un alt context să rezolve şi diferenţele politice, a precizat el. Revenind la subiectul clusterelor, oficialul de origine română consideră că nu există nicio piedică pentru formarea unor clustere din care să facă parte companii din ţări membre ale UE şi din state care nu fac parte din Uniune.

De acelaşi părere este şi Ghenoveva Christova, reprezentanta Comisiei Europene. Christova a subliniat faptul că unirea eforturilor unor companii mici care provin din ţări mici le permite acestora să devină competitive la nivel global. Christova a citat date potrivit cărora în Bulgaria sunt circa 240 clustere, în timp ce în România sunt 55, iar la nivel de Uniune – câteva mii. Întrebarea este dacă avem nevoie de toate acestea sau ele există doar pentru că există ajutor de stat pentru formarea de clustere, a punctat reprezentanta Comisiei. Trebuie să evaluăm care dintre clusterele existente sunt de succes, crede ea. Ca să avem succes, trebuie să fim selectivi, a conchis Christova.

La rândul său, Gabriela Pîrvu, de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri de la Bucureşti, a declarat că doar 12 din cele 55 de clustere existente în România sunt active. Pîrvu a precizat însă că este vorba doar de o apreciere, deoarece nu există un sistem de evaluare a clusterelor. În opinia sa, faptul că numărul clusterelor înregistrate în Bulgaria îl depăşeşte de câteva ori pe cel din România se poate explica cel mai probabil prin stimulentele oferite de statul bulgar. Responsabilul român a menţionat că Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri are două programe de stimulare a clusterelor. Primul este menit creşterea competitivităţii şi are un buget de 60 milioane de euro, existând 16 aplicanţi, iar cel de al doilea, cu buget de 20 milioane de euro, are ca obiectiv atragerea întreprinderilor mici şi mijlocii, la acesta fiind 23 de aplicanţi. Cele două programe mai sunt deschise pentru noi aplicanţi, a spus Pîrvu pentru AGERPRES, sugerându-le celor interesaţi să viziteze site-ul Ministerului.

Potrivit Gabrielei Pîrvu, în România sunt patru clustere din domeniul TIC, iar alte domenii în care există clustere sunt turismul, industria lemnului, industria textului, agricultură, mobilă, industriile creative. Acestea sunt distribuite relativ egal în teritoriu, în toate cele opt regiuni de dezvoltare din România. Cu toate acestea, specificul clusterelor poate diferi de la o regiune la alta. De exemplu, clustere TIC există la Cluj-Napoca, la Iaşi şi la Timişoara. Gabriela Pîrvu a adăugat că, din informaţiile pe care le are, se încearcă şi crearea unui cluster internaţional, româno-bulgar, prin atragerea unor parteneri bulgari într-un cluster existent în domeniul textilelor din România.