În Europa, crizele se succed cu consecinţe imprevizibile

Aceste crize care se succed alimentează pajudismul şi populismul cu câteva luni înainte de alegerile europene.

Chiar şi în Franţa, unde nu este necesar să se recurgă la un plan de ajutor european, spre deosebire de Grecia, Spania, Italia, Irlanda sau Cipru, creşterea şomajului, planurile sociale şi creşterea impozitelor au suscitat recent mişcări de contestare spontane şi multiforme.

În Spania, unde partea cea mai rea a crizei pare că a trecut, cu ieşirea anunţată pentru ianuarie dintr-un plan de ajutor european – ca şi Irlanda – şi cu o reluare timidă a creşterii, şomajul, începând cu cel din rândul tinerilor, rămâne ridicat. Nicio scădere a nivelului şomajului nu este aşteptată înainte de 2015 şi, potrivit Comisiei Europene, 21,6% din spanioli riscă să cadă în sărăcie.

Aceeaşi perspectivă descurajatoare este şi în Grecia. Pentru prima dată în şase ani, Atena prevede şi ea ieşirea din recesiune în 2014. Un rezultat pe care troica creditorilor (UE. BCE, FMI) îl pune pe seama austerităţii pe care i-o impune Greciei: reducerea salariilor şi pensiilor, creşterea impozitelor. Dar cu un şomaj în creştere de 27,6% (55% în rândul tinerilor), nu se întrevede nicio ameliorare pentru greci.

În Italia, care ar putea ieşi din recesiune anul viitor, populiştii sunt prinşi în ambuscada alegerilor europene. În special mişcarea Cinci Stele a lui Beppe Grillo, tot mai acerb faţă de o Europă acuzată de neputinţă în privinţa imigraţiei şi şomajului.

În ce priveşte Portugalia, forţată la enorme sacrificii de troică, aceasta afişează o revenire la creştere şi o scădere a şomajului, cel puţin pe hârtie. Dar în 2014 se vor aplica noi reduceri ale salariilor funcţionarilor.