Interviu Mugur Isărescu: Nu sunt împotriva reducerii impozitelor, ci împotriva dimensiunii acestui pachet de reduceri fiscale

Cele mai importante declaraţii ale lui Mugur Isărescu despre Codul Fiscal. Interviul integral, în Revista 22

„Nu sunt împotriva reducerii impozitelor, ci împotriva dimensiunii acestui pachet de reduceri fiscale. Este o relaxare tip șoc, cu efecte profunde asupra economiei românești. Parlamentul trebuie informat complet și corect asupra acestor efecte. Relaxarea fiscală se judecă în funcție de componentele ei, de faza ciclului economic când este aplicată, de momentul în care este introdusă. Cum aș putea să fiu, în general, împotriva relaxării fiscale, când în 2000, ca premier, am început primul proces consistent de relaxare, reducând impozitul pe profit? Atunci însă era un moment potrivit, s-au făcut calcule şi evaluări laborioase de impact etc.”

„Dacă tot am evocat anul 2000, s-a fundamentat tot atunci faptul că nu orice reducere de impozite este fe­za­bilă şi benefică, iar sustenabilitatea construcţiei fiscal-bugetare are nevoie de reforme structurale adânci. Pe ce s-a bazat această abordare valabilă şi în prezent? Pe două constatări importante. Prima. Deși veniturile bugetare nu reușesc, prin toate măsurile luate, să crească peste 32% din PIB, necesarul minim de cheltuială publică depăşeşte 40% din PIB, dacă iei în calcul toate solicitările de cheltuieli publice la nivelul bugetului (considerând şi prevederile legale – precum 6% la educație, în curând 2% la apărare – cheltuielile de infrastructură etc.). Evident, există o subfinanțare cronică a mai multor sectoare publice, ca sănătatea şi educaţia, în timp ce, cu actualul pachet fiscal, veniturile riscă să scadă şi mai mult şi să accentueze subfinanţarea! A doua constatare. Gradul redus de fiscalizare a unor sectoare ale economiei româneşti face ca povara fiscală să fie mare pentru plătitorii corecţi de impozite. Antreprenorii plătitori de taxe ajung să contribuie la buget chiar cu 50–60% din veniturile lor. E normal ca ei să-și dorească o relaxare fiscală. Dar, pentru asta, nu e suficient să avem doar reduceri de impozite, ci avem nevoie de reforme structurale, care să ducă la o distribuţie echilibrată a poverii fiscale. Soluția nu este, așadar, o reducere de impozite, în speranța că, povara fiscală fiind mai mică, se va colecta mai mult, ci este necesară mai întâi o colectare mai bună prin reforme structurale, probată în timp, și apoi o reducere fiscală, ca parte a unui proces gradual, permanent, în conformitate cu spațiul fiscal creat. Știu că asemenea reforme sunt complicate, incomode și au efect în timp, că ele au creat o anumită oboseală, ca peste tot în Europa, însă doar ele pot aduce mai mulţi bani la buget. Aceasta cu atât mai mult, cu cât echilibrele noastre de acum se bazează pe mai puține cheltuieli de investiții. Acestea nu sunt economisiri, nu creează spațiu fiscal, sunt doar cheltuieli amâ­nate pentru anul următor.”

Despre „bufferul” Ministerului de Finanţe şi problema finanţării

„Ministerul de Finanțe trebuie să facă o informare completă și să spună parlamentului câte luni poate asigura finanțarea pe această cale și mai ales care sunt consecințele unei ase­menea opțiuni. Scăderea rezervei internaționale, care este una dintre consecințele acestei opțiuni (pentru că stocul de valută al Finanțelor face parte din rezerva valutară a ţării), nu este semnalul cel mai înțelept pe care poa­te să-l dea o țară care, prin prevederile Codului Fiscal, anunță că va avea deficite mai mari și își va inversa trendul datoriei publice, de la reducere spre creșterea ei. Primul lucru la care se uită agențiile de rating este evoluția și nivelul rezervei valutare„.

„Trebuie să cântărim bine o asemenea decizie. Iar în această discuție trebuie implicați, cu toată responsabilitatea, cei care au negociat programele de împrumut extern ale României și știu care sunt dificultățile unor asemenea negocieri. Numai ei pot spune cât de adevărat este proverbul românesc „ban la ban trage și păduche la păduche“. În această discuţie trebuie ascultaţi mai puţin, chiar deloc, cei care s-au „specializat“ pe cheltuirea banului public şi ne explică fără încetare cum vor creşte cheltuielile bugetare pentru majorări salariale, lucrări de infrastructură etc., concomitent cu reducerea veniturilor bugetare prin tăieri substanţiale de taxe. Cum adică? Reducem taxele, mărim deficitul bugetar, apoi mărim în plus deficitul pentru a majora salariile şi pensiile, dar nu aflăm părerea celor care se ocupă cu găsirea banilor pen­tru a acoperi toate aceste deficite?„

Interviul intergral, în Revista 22