Interzicerea expunerii ţigaretelor la raft distruge micii comercianţi – ANCMMR

Propunerea urmărește interzicerea expunerii la punctul de vânzare a produselor din tutun, cu excepția tutungeriilor (magazine dedicate exclusiv acestui tip de produse), categorie limitată la doar câteva magazine, aflate doar în orașele mari. Ca urmare, consumatorii din mediul rural și din orașele mici se vor orienta spre comerțul ilegal, fie pentru că nu vor găsi tutungerii, fie pentru că în lipsa vizibilității produselor, vânzătorul ar putea oferi, de sub tejghea, inclusiv produse de contrabandă sau contrafăcute. Exemplul Marii Britanii este elocvent, la momentul introducerii unei măsuri similare, comerțul ilegal se situa la 10% din piață pentru ca, în 2017, aproape să se dubleze, ajungând la 18%, ceea ce a generat pierderi statului, dar și agenților economici.

În România există circa 70.000 de puncte de vânzare în care se comercializează țigarete și produse din tutun, de la magazine de proximitate, chioșcuri, standuri, magazine sătești la minimarketuri și mari lanțuri comerciale, de la baruri, restaurante și bufete la cafenele, iar activitatea acestora va fi serios afectată de o asemenea prevedere. Adăugăm că potrivit unui studiu Eurobarometru fumătorii cumpără țigarete mai ales de la magazinele de proximitate (în proporție de 70%, unul dintre cele mai ridicate procente din Europa), ceea ce generează profit suplimentar pentru comercianți – coșul de cumpărături al unui fumător e cu peste 30% mai mare decât cel al unui nefumător. Orientarea fumătorilor către tutungerii sau către piața neagră va duce astfel la scăderea cifrei de afaceri a micilor magazine cu 35% până la 50%, ceea ce va antrena și pierderea de locuri de muncă.

În cazul interzicerii expunerii produselor din tutun la raft, folosind ca model datele Deloitte furnizate Asociației Magazinelor de Proximitate din Marea Britanie, rezultă un cost de circa 700 euro pe magazin pentru schimbarea rafturilor. Acestui cost i se adaugă cel generat de dublarea timpului de așteptare pentru client și de efortul suplimentar depus de vânzător pentru căutarea produsului ascuns în dulap. Un client care renunță să stea la coadă înseamnă pentru comerciantul român o pierdere de minimum 70 de lei. Potențialul client va prefera să se îndrepte spre marile lanțuri comerciale în defavoarea micilor comercianți, care, în acest moment, au avantajul servirii mai rapide.

Analiza de impact a autorităților din Marea Britanie a calculat că interzicerea expunerii și refacerea stocurilor în magazinele de proximitate adaugă 1,5 ore/ săptămână. Pentru micul comerciant român, aceste 1,5 ore transpuse în plata salariului minim, inseamna un cost anual suplimentar de circa 3.600 lei, adica încă un salariu și jumătate.

În acest context, obiectivul de sănătate publică nu va fi atins, dat fiind că în timp ce retailerii și producătorii legali se vor da peste cap să aplice legea, minorii vor putea cumpăra produse ilegale de oriunde – de la metrou, din piețe, de la colțul străzii.

Reamintim că toate aspectele de mai sus țin de comercializarea produselor din tutun, reglementate deja prin Legea 201/2016, ce transpune Directiva Tutunului în România. Atunci când Directiva Tutunului a fost dezbătută în Parlamentul European, un amendament asemănător celui de față a fost respins cu majoritate de voturi.

Totodată, puținele țări/ zone unde o astfel de prevedere a fost implementată (ex. Anglia, Scoția) au acordat comercianților o perioadă de doi până la trei ani pentru a-și modifica spațiul. În schimb, propunerea legislativă L443/2019 prevede doar șase luni de la adoptare până la implementare.