Japonia este încă reticentă la imigraţie, în pofida prăbuşirii sale demografice

Săptămâna aceasta, în staţia de metrou Korakuen din Tokyo, un afiş al Ministerului Justiţiei atenţiona în 7 limbi – printre care filipineza, engleza, coreeana şi chineza – că ‘falsa căsătorie este o crimă’, pasibilă de cinci ani de închisoare. Situaţia pare a fi gravă: în fiecare an, poliţia niponă descoperă, la nivelul întregii ţări, circa 200 de cazuri de căsătorii fictive, ce facilitează obţinerea unui permis de şedere unui străin, care în caz contrar ar fi trebuit să părăsească teritoriul Japoniei.

Imigraţia este un subiect foarte sensibil în arhipelagul nipon, unde doar 1,6% din totalul celor 127 de milioane de locuitori sunt străini şi unde opinia publică rămâne în general convinsă că armonia naţiunii se bazează pe extrema omogenitate a populaţiei sale. Taro Aso, actualul ministru de finanţe, saluta în urmă cu nişte ani, fără ca cineva să-l tragă la răspundere, Japonia ca ‘o naţiune, o civilizaţie, o limbă, o rasă’.

Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, chiar şi elitele nipone cele mai conservatoare au fost nevoite să revină asupra acestei tematici tabu, iar premierul Shinzo Abe a anunţat recent că, în cadrul planului său de revitalizare economică numit ‘Abenomics’, ţara va accepta probabil instalarea temporară a ceva mai mulţi muncitori străini. În prezent, în Japonia nu există decât 717.504 muncitori străini, adică 1,1% din populaţia activă.

De la sfârşitul anilor 2.000, Japonia înregistrează cel mai grav declin demografic din lume. Anul trecut, populaţia niponă a scăzut cu 244.000 de oameni. Potrivit estimărilor, în ritmul actual arhipelagul va pierde, până în 2060, o treime din populaţia sa şi va ajunge la numai 87 milioane de locuitori. Cu o rată de natalitate de doar 1,4 copii pe femeie, populaţia tânără şi efectivele de forţă de muncă se reduc, în timp ce, în 2060, pensionarii vor reprezenta 40% din populaţia Japoniei.