La mila lui Dumnezeu: când nu bate vântul, România trebuie să importe energie electrică

Ieri, încă de la primele ore ale dimineţii, România importa energie electrică. Dacă până la ora 6 dimineaţa, România exporta energie, de la acea oră, când începe să se înregistreze o creştere a consumului, balanţa s-a inversat.

Şi de această data, România a ajuns să importe energie electrică în momentele în care producţia de energie electrică din surse eoliene a scăzut simtitor şi a ajuns aproape de zero. Au fost chiar momente în care aportul turbinelor eoliene a fost negativ-nu au produs deloc, dar au consumat energie electrică din sistem. Spre exemplu, la ora 11.15, eolienele consumau 11 MW. Asta în condiţiile în care capacitatea instalată a României în eolian este de peste 3.000 MW.

Citeşte şi:
România nu-şi mai poate asigura necesarul de electricitate în orele de vârf, dacă nu bate vântul. Importăm masiv energie electrică

Ca atare, odată ce consumul intern a început să crească, a fost nevoie de importuri. Astfel, spre exemplu, la ora 9.41, consumul ajunsese la aproape 8.500 MW, dar România producea doar 8.000 MW. Ca atare, la acea oră se importau circa 500 MW putere orară.
Producţia a fost susţinută în special de hidrocentrale, care, la acea oră reprezentau prima sursă de electricitate, cu o putere de aproape 2.500 MW, urmată de termocentralele pe cărbuner, cu peste 2.100 MW. Iar, după ce Petrom a pornit la întreaga capacitate centrala de 860 MW de la Brazi, a crescut şi aportul energiei obţinute în termocentralele pe hidrocarburi: aproape 2.000 MW la acea oră, mai mult decât cei 1.400 MW produşi în cele două reactoare nucleare de la Cernavodă.

Citeşte şi:

Balanţa energetică a României: Consumul de electricitate creşte mai mult decât producţia, importurile sunt tot mai mari

Mai mulţi oficiali din sectorul energetic au atras atenţia că, atunci când trebuie să-şi asigure vârful de consum, România nu are suficiente capacităţi de producţie disponibile iar cei peste 20.000 MW instalaţi care apar în statistici nu mai sunt de mult o realitate.

Fostul preşedinte al Autorităţii de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Niculae Havrileţ, a declarat că deşi, teoretic, România dispune de o capacitate instalată de producţie a energiei de 22.000 de MW în statistici, practic, când piaţa solicită peste 9.000 de MW, apar deja probleme cu asigurarea necesarului.

„Nici interconectarea sistemelor nu este extraordinar de mare şi nu ne-ar putea satisface o solicitare în plus între 1.000 şi 2.000. Nu există această interconectare. Deci, din raportul ANRE reiese că măsura pe care trebuie să o ia în considerare Ministerul Energiei, în principal, este o preocupare pentru a creşte capacitatea reală de producţie, alta decât cea din surse regenerabile, pentru că în secetă nu este nici apă, nici vânt, se merge pe producţie convenţională, iar aici trebuie să reliefăm rolul producătorului pe cărbune”, a spus Havrileţ.