„Laboratorul” din care China extrage lecţii militare, războiul din Iran – comentariu EFE

Adaugă-ne ca sursă preferată

Deşi războiul se află într-o fază incertă, marcată de prelungirea armistiţiului şi de refuzul Iranului de a redeschide complet Strâmtoarea Ormuz, Beijingul urmăreşte îndeaproape un conflict din care poate învăţa lecţii utile, scrie Agerpres.

Un „avantaj strategic uriaş”

Analiştii chinezi susţin că războiul din Iran poate oferi Beijingului un „avantaj strategic uriaş”, permiţându-i să observe în timp real cum răspund Statele Unite la un conflict prelungit, ce tensiuni apar în cadrul aparatului său militar şi ce marjă de manevră au pentru a face faţă mai multor crize simultan.

În acest sens, Zhu Zhaoyi, director executiv al Institutului de Studii din Orientul Mijlociu de la Universitatea din Beijing, a declarat, într-un interviu publicat de ziarul din Hong Kong, South China Morning Post, că acest conflict are o mare valoare pentru China, „în special în plan militar”.

În opinia sa, „cu cât armata americană luptă mai mult, cu atât se reduce decalajul generaţional dintre tabăra noastră şi a lor”, legând astfel scenariul din Orientul Mijlociu de ambiţiile strategice pe termen lung ale Beijingului.

De la Strâmtoarea Ormuz la Strâmtoarea Taiwan

Pentru William Yang, analist la Crisis Group, una dintre principalele lecţii pentru Beijing este că abilitatea Iranului de „a transforma într-o armă controlul asupra Strâmtorii Ormuz” va consolida în China ideea că trebuie să continue să dezvolte mijloace pentru a exercita „un control eficient asupra Strâmtorii Taiwan şi a altor căi navigabile strategice din jurul insulei”.

În declaraţii pentru EFE, Yang a considerat că armata chineză se va axa probabil pe „dezvoltarea capacităţilor sale de a impune o ‘carantină’ maritimă eficientă sau o blocadă în jurul Taiwanului”.

În acelaşi timp, el a avertizat că utilizarea „eficientă” de către Iran a dronelor şi rachetelor împotriva instalaţiilor şi obiectivelor americane din Golf va servi, de asemenea, ca avertisment pentru Beijing că trebuie să fie precaut, în contextul încercărilor Taiwanului de a dezvolta „capacităţi de luptă asimetrice”.

„Puncte slabe” ale SUA

La rândul său, Tian Wenlin, profesor la Şcoala de Relaţii Internaţionale de la Universitatea Renmin din China, a declarat – potrivit postului de televiziune Phoenix TV, cu sediul în Hong Kong – că Statele Unite, „în calitatea lor de vast imperiu”, au baze răspândite în întreaga lume, dar acest lucru înseamnă şi că au „multe puncte slabe”.

În aceeaşi ordine de idei, el a susţinut că instalaţiile militare americane din ţările din Golf au devenit practic „ţinte sigure” pentru rachetele iraniene.

Alţi experţi militari, precum Song Zhongping, citat de oficiosul chinez Global Times, subliniază că „pregătirea reală de luptă” a armatei americane este „departe de a fi atât de puternică pe cât a încercat să o proiecteze”.

Dincolo de câmpul de luptă

Însă interpretarea chineză nu se limitează la uzura forţelor americane sau la utilizarea de către Iran a blocadelor, dronelor şi rachetelor.

Wing Lok Hung, profesor la Universitatea Chineză din Hong Kong, a declarat pentru EFE că China poate învăţa lecţii despre cum să evite „sabotaje” şi presupuse legături cu „agenţii de spionaj străine” capabile să obţină „informaţii sensibile despre locul în care se află lideri politici şi militari chinezi de rang înalt”.

În opinia sa, uciderea la începutul războiului din Iran a liderului suprem iranian Ali Khamenei şi a altor personalităţi de rang înalt „nu ar fi putut fi realizată fără obţinerea de informaţii secrete şi fără operaţiuni coordonate”, ceea ce mută o parte din atenţie către vulnerabilitatea structurii de comandă.

Hung a fost mai precaut cu privire la posibilitatea ca China să obţină acces la tehnologie militară americană sensibilă recuperată de forţele iraniene: el consideră acest lucru „puţin probabil”, deşi crede că Beijingul ar putea beneficia de analizarea „rămăşiţelor de drone sau rachete americane interceptate”.

„Ar fi mai probabil ca Rusia să ajungă să primească tehnologie americană recuperată de Iran”, a indicat expertul.

Pentru Hung, „cea mai importantă” implicaţie pentru o viitoare situaţie de neprevăzut în Asia de Est este cum să prevină „controlul mărilor din Asia de Est sau de Sud de către Statele Unite şi alianţa sa militară”, menţionând în acelaşi timp că Iranul a avut „destul de mult succes” în controlul Strâmtorii Ormuz în timpul escaladării şi a reuşit să o transforme într-o „pârghie importantă de negociere”.

La rândul său, Yang a declarat pentru EFE că Beijingul „va continua să monitorizeze îndeaproape” operaţiunile militare ale Statelor Unite şi ale Iranului şi va încerca să „includă lecţii utile” în strategiile sale privind Taiwanul şi vecinătatea sa imediată.