Vin noi creşteri de taxe? Cum dispar investițiile din cauza datoriei statului – Ce spune Leonardo Badea, numărul doi din BNR

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Serviciul datoriei a început deja să concureze direct cu resursele destinate investițiilor productive”, notează Badea în analiza amintită. Conform oficialului BNR, fără o transformare a bazei de producție care să decupleze creșterea economică de importuri, riscăm să rămânem captivi într-un cerc vicios: dobânzile mari constrâng investițiile, limitând tocmai potențialul de creștere viitoare.

„Prioritatea zero este reducerea primei de risc prin consolidare fiscală credibilă, singura cale de a diminua costul de refinanțare al stocului actual. În același timp, schimbarea modelului de creștere impune redirecționarea resurselor dinspre consum spre investiții în sectoare cu valoare adăugată mare. Utilizarea riguroasă a fondurilor europene și reformele asociate procesului de aderare la OCDE reprezintă pârghiile fundamentale pentru a trece de la o economie bazată pe costuri reduse ale muncii la una definită prin productivitate și reziliență.”, arată prim viceguverantorul.

El vorbeste despre fragilitatea economiei, în condițiile unei datorii mari corelate cu alte probleme economice fundamentale, mai ales inflația și lipsa unei consilidări fiscale adecvate.

„Stabilitatea pe termen lung a unei economii nu depinde doar de volumul brut al datoriei publice, ci mai ales de dinamica subtilă a diferențialului „r-g”, reprezentând diferența dintre costul real al finanțării r și rata de creștere economică g. Acest indicator funcționează ca un multiplicator tăcut al poverii fiscale: când economia crește mai rapid decât costul împrumuturilor, datoria se poate dilua natural în PIB. Totuși, acest avantaj nu este un dat imuabil, ci un echilibru fragil care poate fi rapid erodat de inflație, volatilitatea piețelor financiare sau de schimbările în percepția riscului de țară. Experiența recentă din Europa Centrală demonstrează că un diferențial favorabil nu poate substitui la infinit disciplina fiscală. Fără o ancorare solidă în prudența bugetară, beneficiile matematice ale lui „r-g” rămân doar un paravan temporar în fața unor vulnerabilități structurale.”, scrie Badea.

Deficitul se finanțează mai ales din împrumuturi externe

Conform acestuia, deși instituțiile financiare locale și-au menținut rolul de finanțator semnificativ al necesarului anual net suplimentar generat de deficite, fenomenul de saturare a băncilor locale a obligat statul să acorde atenție sporită piețelor internaționale prin emisiuni de Eurobonduri.

„Sursele externe au devenit motorul principal de finanțare a deficitului, cu emisiuni nete care ating un nivel de 82 miliarde lei anual. Din punct de vedere al managementului datoriei, acest canal oferit de piețele externe prezintă avantajul unor scadențe mai lungi, factor care temperează considerabil riscul de refinanțare pe termen scurt, deși crește concomitent dependența economiei de apetitul și starea de spirit a investitorilor globali precum și importanța riscului valutar.”, scrie oficialul BNR.

Leonardo Badea explică: Pivotarea către piețele externe este determinată în mod direct de limitările structurale ale procesului de economisire internă, manifestate prin intensificarea canalului de interdependență dintre datoria suverană și bilanțurile băncilor locale. În condițiile în care nevoile brute de finanțare ating praguri record raportate la PIB, menținerea unei prezențe active pe piețele externe rămâne vitală pentru a preveni absorbția excesivă a lichidității de pe plan local. Deși necesarul de finanțare externă înregistrează o ușoară tendință de scădere în 2026 comparativ cu anii precedenți, el rămâne un pilon de sprijin critic într-un context marcat de deficite încă ridicate și de costuri mari ale creditului în monedă națională. Această abordare evită exercitarea unei presiuni suplimentare pe piața internă, transformând finanțarea externă într-o supapă macroeconomică obligatorie. Ea limitează riscul de scumpire a finanțărilor pentru sectorul privat, asigurându-se că resursele financiare interne rămân accesibile companiilor și populației. În plus, orientarea strategică către Eurobonduri reprezintă și un act de responsabilitate macroprudențială, deoarece previne situația în care deficitul public expansionist ar anula eforturile de dezinflație coordonate de banca centrală.

Întreaga analiză poate fi consultată AICI