Madridul confirmă că o suspendare a autonomiei Cataloniei este pe masă

„Singurul lucru pe care i-l cer domnului Puigdemont este să acţioneze cu bun simţ şi echilibru”, a declarat anterior şeful Guvernului conservator Mariano Rajoy, în cadrul aceleiaşi sesiuni parlamentare.

Până acum, Guvernul a sugerat că opţiunea suspendării autonomiei nu era singura de pe masă şi că avea în vedere şi alte scenarii, deoarece aplicarea articoluli 155 este complexă.

Spania este o ţară extrem de descentralizată, iar Constituţia adoptată în 1978 le încredinţează celor 17 regiuni – „comunităţile autonome” – puteri extinse în domeniile sănătăţii şi educaţiei de exemplu, la care ele ţin foarte mult.

Articolul 155 – care poate să fie declanşat doar de o majoritate absolută a senatorilor – îi va permite Guvernului central să preia controlul direct asupra tuturor sau doar unei părţi a competenţelor delegate – poliţia, finanţele, educaţia, între altele.

Mariano Rajoy a sugerat deja că, în cazul unei declaraţii de independenţă – imediate sau amânate -, Guvernul ar putea să suspende autonomia regiunii, o măsură care a fost aplicată în 1934, după proclamarea unui „stat catalan al Republicii federale spaniole”. Aceasta a fost suspendată de către fostul dictator Francisco Franco (1939-1975).

Această decizie riscă să şocheze cu atât mult pe plan local, cu cât exact în jurul acestei dezbateri pe tema competenţelor Cataloniei – oprită de anularea parţială în 2010 de către justiţie a unui statut care-i conferea puteri foarte largi – îşi are originea criza actuală.

Madridul i-a dat un ultim termen – până joi la ora locală 10.00 (11.00, ora României) – preşedintelui separatist al Cataloniei să revină la legitimitate, după ce Puidgemont a refuzat să spună clar luni dacă îndepărtează o declaraţie unilaterală de independenţă. „Singurul lucru pe care i-l cer domnului Puigdemont este să acţioneze cu bun simţ şi echilibru”, a declarat anterior şeful Guvernului conservator Mariano Rajoy, în cadrul aceleiaşi sesiuni parlamentare.

Până acum, Guvernul a sugerat că opţiunea suspendării autonomiei nu era singura de pe masă şi că avea în vedere şi alte scenarii, deoarece aplicarea articoluli 155 este complexă.

Spania este o ţară extrem de descentralizată, iar Constituţia adoptată în 1978 le încredinţează celor 17 regiuni – „comunităţile autonome” – puteri extinse în domeniile sănătăţii şi educaţiei de exemplu, la care ele ţin foarte mult.

Articolul 155 – care poate să fie declanşat doar de o majoritate absolută a senatorilor – îi va permite Guvernului central să preia controlul direct asupra tuturor sau doar unei părţi a competenţelor delegate – poliţia, finanţele, educaţia, între altele.

Mariano Rajoy a sugerat deja că, în cazul unei declaraţii de independenţă – imediate sau amânate -, Guvernul ar putea să suspende autonomia regiunii, o măsură care a fost aplicată în 1934, după proclamarea unui „stat catalan al Republicii federale spaniole”. Aceasta a fost suspendată de către fostul dictator Francisco Franco (1939-1975).

Această decizie riscă să şocheze cu atât mult pe plan local, cu cât exact în jurul acestei dezbateri pe tema competenţelor Cataloniei – oprită de anularea parţială în 2010 de către justiţie a unui statut care-i conferea puteri foarte largi – îşi are originea criza actuală.

Madridul i-a dat un ultim termen – până joi la ora locală 10.00 (11.00, ora României) – preşedintelui separatist al Cataloniei să revină la legitimitate, după ce Puidgemont a refuzat să spună clar luni dacă îndepărtează o declaraţie unilaterală de independenţă. „Noi sperăm ca în orele care vin (…) să răspundeţi cu claritatea pe care v-o cer toţi cetăţenii”, i-a scris luni premierul spaniol Mariano Rajoy.