Marea Britanie, încă un pas către renunţarea la cărbune

Mina Bradley, situată în apropiere de Durham, a încetat luni activitatea, la scurt tip după minele Shotton şi Brenkley, aparţinând aceluiaşi proprietar, Banks Group, care deplânge „închiderea ultimei mine de cărbune din Anglia” şi afirmă că aproximativ 250 de locuri de muncă sunt ameninţate.

Închiderea minei Bradley a fost salutată de apărătorii mediului după mai multe luni de proteste, în special din partea ONG-ului Extinction Rebellion, pentru a împiedica menţinerea minei în funcţiune până în 2021, cum a cerut, fără succes, Banks Group autorităţilor britanice.

Banks Group subliniază că mina de la Hartington, tot în nordul Angliei, continuă să funcţioneze chiar dacă este vorba de o mină mai mică decât cele aparţinând grupului Banks şi că mai există alte câteva mici mine subterane în alte părţi din Angliei. De asemenea există câteva mine „în Ţara Galilor şi în Scoţia”, a precizat un purtător de cuvânt de la Banks Group.

Chiar şi aşa este vorba de sfârşitul unei ere pentru o ţară unde extracţia de huilă datează din epoca romană şi unde la începutul anilor 2000 mai erau încă operaţionale câteva zeci de mine.

Însă pe fondul schimbărilor climatice, Marea Britanie a decis să pună capăt definitiv extracţiei de cărbune pentru producţia de electricitate la orizontul anului 2025 iar centralele care mai utilizează încă acest combustibil se pot număra în prezent pe degetele de la o mână.

Paul Etkins, profesor de economie la Universitatea UCL, subliniază că odată cu avansul energiilor regenerabile care reprezintă „aproape 40% din producţia de electricitate din Marea Britanie” şi al căror cost a scăzut puternic, „minele de cărbune pentru termocentrale se închid pentru că nu mai sunt rentabile”.

„Suntem extrem de aproape de sfârşitul producţiei de electricitate pe bază de cărbune în Marea Britanie iar închiderea treptată a termocentralelor pe cărbune funcţionează”, este de părere Isobel Tarr, responsabil la asociaţia de mediu Coal Action. Totuşi, acesta nu vizează „cărbunele destinat producţiei de ciment sau oţel iar companiile miniere încearcă să facă tranziţia spre aceste industrii”, subliniază Isobel Tarr.

Închiderea minelor este însă un subiect sensibil din punct de vedere politic, având în vedere că sunt în joc locuri de muncă într-un moment de recesiune pentru o administraţie care a promis că va veni în ajutorul regiunilor. La aceasta se adaugă şi obiectivele de mediu ale guvernului, care vizează neutralitatea în materie de emisii de carbon până în 2050.