Metodologia de calcul al IRCC ar trebui modificată. Trebuie redus decalajul dintre perioada de tranzacţionare şi perioada de aplicare

Pe lângă acest indice, susţine el, este nevoie şi de o măsură prioritară, respectiv constituirea unui Grup de Lucru cu participarea tuturor actorilor relevanţi din piaţă pentru definirea unui set de indici de referinţă pe scadenţe mai lungi, care „să adreseze într-o măsură cât mai adecvată particularităţile pieţei româneşti”.

În opinia lui Manea, este necesar un studiu de impact care să identifice şi să evalueze un număr de soluţii de modificare a metodologiei de calcul al IRCC, dar şi preluarea bunelor practici internaţionale şi elaborarea de metodologii de calcul pentru un set de indici de referinţă pe scadenţe mai lungi care să fie acceptată de către toţi participanţii relevanţi şi reglementarea acesteia.

Potrivit lui Sergiu Manea, metodologia de calcul al IRCC se bazează într-o pondere covârşitoare pe tranzacţii pe termene foarte scurte – overnight sau de o săptămână – în timp ce este utilizat pentru a reflecta aşteptările în privinţa ratelor de dobândă pe termene mai lungi, de 3 sau 6 luni.

Indicele nu face distincţie între palierele de maturitate ale tranzacţiilor pe rate de dobândă. Astfel, se cumulează elemente de natură economică cu totul diferită – de exemplu, tranzacţiile overnight sunt adunate cu tranzacţii pe 3 sau pe 6 luni – ceea ce face îndoielnică relevanţa rezultatului obţinut în urma calculului.

Preşedintele CPBR afirmă că IRCC se bazează pe măsurarea unor evoluţii din trecut şi nu înglobează aşteptările pieţei privind evoluţia viitoare a dobânzilor pe termen scurt pentru perioada pentru care se vrea ca indicele să reprezinte o referinţă.

„Acesta nu reprezintă costul marginal al fondurilor pentru bănci, prin urmare are o relevanţă redusă pentru coordonarea administrării activelor şi pasivelor bancare, creând potenţiale dezechilibre între administrarea celor două părţi ale bilanţului bancar. Aceste dezechilibre generează costuri suplimentare care se vor reflecta la un moment dat şi în marjele practicate de bănci în relaţia cu clienţii”, a precizat el.

În plus, Manea spune că metodologia de calcul al IRCC introduce un decalaj temporal mediu de 4,5 luni între momentul la care au loc tranzacţiile pe baza cărora se determină indicele şi perioada pentru care se aplică. Un decalaj temporal relativ mare poate produce distorsiuni ale efectelor măsurilor de politică monetară, în condiţiile în care pot exista perioade în care inflaţia este în scădere, iar IRCC şi, implicit, costul creditelor destinate consumatorilor este în creştere.

Totodată, el a afirmat că prin taxa pe activele financiare al băncilor s-a urmărit creşterea intermedierii financiare, scăderea costului creditării populaţiei şi încurajarea economisirii. În fapt, riscurile induse de introducerea acestei măsuri fiscale pot genera costuri, atât în rândul consumatorilor, cât şi al instituţiilor de credit şi al economiei, în general, care depăşesc cu mult beneficiile estimate şi, în ultimă instanţă, acestea vor avea un impact negativ semnificativ la nivel macroeconomic.

„Având în vedere efectele negative în cascadă pe care le va produce asupra întregii economii a României şi lipsa unei analize de impact care să justifice introducerea unei asemenea poveri fiscale, considerăm că taxa pe activele financiare ale băncilor ar trebui eliminată”, susţine Sergiu Manea.

Indicele de referinţă pentru creditele consumatorilor (IRCC) este reglementat de OUG 19/2019.

Evenimentul „Şcoala de vară – sistemul bancar şi bazele unui mediu competiţional sănătos”, ediţia 2019, este organizat sub patronajul Consiliului Concurenţei şi în parteneriat cu CPBR. Evenimentul este găzduit de Banca Naţională a României.