Cele mai mari eşecuri alimentare ale marilor corporaţii

Marii producători din industria alimentară şi FMCG (produse de larg consum) obişnuiesc să îşi lanseze noile articole prin ample campanii publicitare şi de relaţii publice, menite să atragă atenţia consumatorilor asupra respectivelor articole. Ulterior, despre multe dintre aceste produse nu se mai aude nimic, iar pe rafturile magazinelor îşi fac loc brusc alte new entry-uri mai mult sau mai puţin inspirate. Consumatorul nu îşi mai aduce nici el prea bine aminte la ce a văzut reclamele, astfel că singurele dovezi despre existenţa respectivului produs rămân la echipele care l-a creat şi în datele contabile ale companiei producătoare. Statistic vorbind, în jur de 90% din lansări sunt destinate uitării. 

Un hipermarket cu produse nedorite

Extrem de multe astfel de produse nedorite ajung însă şi pe rafturile de supermarket dintr-un muzeu numit în mod neoficial „muzeul produselor eşuate” (The Museum of Failed Products) situat în Ann Arbor, o localitate din statul american Michigan. Creat  în 1960 de către un fost specialist în marketing,  Robert McMath, muzeul a fost gândit, de fapt, ca o colecţie personală de produse, nu neapărat eşuate. Ulterior, colecţia ce ajunsese să cuprindă un număr impresionant de produse respinse de către consumatori, a fost cumpărată de compania de cercetare de piaţă GfK, care a văzut în ea o sursă extrem de valoroasă de inspiraţie pentru marile companii. Practic, contra unei sume de 5.000 de dolari, angajaţii marilor companii din FMCG şi nu numai vin aici pentru a vedea ce produse nu trebuie să mai lanseze pe piaţă. 

Topul produselor ciudate

Dacă nu ar exista acest muzeu, probabil nimeni nu ar mai şti că Gillette a lansat la un moment dat un şampon sub sloganul „Doar pentru părul slinos”, că Pepsi a vânut în perioada 1989-1990 o cola pentru micul dejun (Pepsi AM Breakfast Cola) sau că P&G a vrut să vândă mâncare semipreparată sub brandul Colgate. Printre erorile dezvoltatorilor de produs se mai numără bomboanele mentolate ambalate în punguţe similare cu cele în care traficanţii de droguri din SUA îşi vând marfa, căni de supă instant create astfel încât să se încălzească singure, dar care explodau, sau recipiente sub formă de tub din care consumatorii ar fi trebuit să mănânce ouă jumări în timp ce conduceau către slujbă. De-a lungul timpului, nu au lipsit prăjiturelele cu răvaş pentru câini, şamponul „ca o atingere de iaurt”, McSpaghetti (McDonald’s), ori berea cu cofeină. Nu în ultimul rând, revista Cosmopolitan a lansat un iaurt cu fructe, sub brandul Bic a fost lansată o colecţie de lenjerie intimă pentru femei, iar Harley-Davidson voia să vândă sub această marcă deodorante şi parfumuri.