Nu-ţi condamna copilul la submediocritate! Tu, părinte, eşti primul recrutor al copilului tău. Fii înţelept. Alege şcoala profesională

Fiţi realişti. Priviţi lumea în care trăim fără distorsiunile create de televiziuni şi nu luaţi drept model de reuşită în viaţă cazurile punctuale ale celor care au parvenit prin bani obţinuţi dubios, fără muncă, fără şcoală, fără studiu, fără efort.

Un copil care ajunge, fără să îşi dorească, la un profil umanist, de exemplu, are şanse mari să se piardă şi peste ani – să aibă un loc de muncă la care nu va performa, prost plătit şi care mai ales nu-i va permite să iasă din spirala sărăciei în muncă. Un copil care şi-a ratat potenţialul.

Închideţi televizoarele, nu mai citiţi bălării, nu mai visaţi că vă veţi îmbogăţi peste noapte, fără muncă. Nu vă prevalaţi de argumentul că alţii au făcut mulţi bani fără muncă, fără şcoală, fără studiu, fără efort.

Dragi părinţi, un copil care a obţinut medii între 7 şi 8 inclusiv (valori aproximative, explicaţii la finalul materialului) la Evaluarea Naţională e un copil bun, care a învăţat până acum şi care îndrumat corect poate să performeze într-o meserie peste ani, pe care o va practica cu pasiune şi are şanse mari să fie printre cei mai buni în domeniul său.

Tu, părinte, fii lucid şi alege înţelept. Nu-l trimite la un profil cu care nu rezonează deloc. Priveşte realitatea aşa cum e ea, fără cosmetizări. Şansa lui e să înveţe o meserie şi să o practice la nivel de excelenţă.

Numărul unui meseriaş bun e la fel de căutat ca cel al unui doctor bun. Un meseriaş bun va fi respectat, apreciat şi preţuit de angajator. E o realitate, nu sunt lozinci electorale.

Nu-ţi condamna copilul la submediocritate. Tu, părinte, trebuie să fii mai curajos şi mai înţelept decât el şi să alegi pentru el în acord cu ce poate realist să facă şi nu ca să primeşti aplauzele societăţii. „Gura lumii” e de neoprit. E cea din cauza căreia copii buni s-au pierdut, pentru că au ales greşit în viaţă.

Acesta e momentul pe care nu trebuie să îl ratezi. Eşti tu, cu al tău copil şi cu înţelegerea profundă a lumii în care trăim, fără farduri, aşa cum e ea, şi ştii bine că viaţa e grea şi de câtă muncă e nevoie ca să răzbeşti.

Fii tu primul părinte din anturajul tău care se împotriveşte curentului.

Fii curajos. Oferă-i copilului tău şansa să exceleze într-o meserie.
Tot efortul făcut de înaintaşii tăi şi de tine, în calitate de părinte, nu va fi în zadar.

Fii curajos. Alege şcoala profesională.

Ai deja respectul meu şi al celor ca mine.

Mentalitatea oamenilor se va schimba, societatea va evolua, poate mai lent decât ne dorim, dar e inevitabilă schimbarea, iar într-o zi îţi vei mulţumi că ai avut curaj să alegi împotriva curentului şi că i-ai oferit copilului tău şansa să practice cu pasiune şi dedicare o meserie bine plătită din care nu va ajunge şomer.

Nu vă comparaţi copilul cu acei copii excepţionali care au luat 10 sau medii apropiate de 10. Nu sunt egali. Au crescut în medii diferite, au abilităţi şi preocupări diferite, unii au avut şi au dificultăţi în familie, alţii nu au avut, dar copiii nu concurează pentru acelaşi „loc” în viaţă, fiecare are calea sa, mai lină, mai abruptă, fiecare are menirea sa şi e firesc să fim diferiţi şi să evoluăm diferit.
Vă invit să reflectaţi la ce am scris şi să decideţi înţelept.

Fără muncă, fără şcoală, fără studiu, fără efort veţi rămâne în spirala sărăciei şi tot ce au făcut părinţii voştri pentru voi şi părinţii părinţilor voştri şi toţi cei dinaintea lor ca să se ridice din sărăcie va fi anulat de o decizie pripită, luată ca să răspundeţi aşteptărilor anturajului vostru care însă nu îşi va asuma răspunderea pentru consecinţele unei decizii greşite. Pentru că nu anturajul, ci voi aţi decis direcţia în care se va dezvolta copilul vostru.

Nu-ţi condamna copilul la submediocritate.

Clarificări

Nu interpretaţi distorsionat mesajul meu. Mediile menţionate mai sus sunt orientative şi au implicit marjă de eroare care diferă de la un oraş la altul, de la o şcoala la alta, în funcţie de multe variabile.
Le vorbesc acum copiilor care au avut medii mari la Evaluarea Naţională, dar insuficient de mari ca să intre la cel mai bine cotat liceu, la care şi-au dorit ei şi părinţii lor să intre. Sunt anual destui oameni care catastrofează pentru că al lor copil, care a obţinut medie mare, nu a intrat la cel mai bine cotate licee, le simt şi le înţeleg suferinţa şi frustrarea. Le vorbesc şi lor, şi celor care acum trebuie să-şi decidă viitorul.

Deşi evident, subliniez că acest mesaj nu-i vizează pe copiii care accidental au obţinut o medie care nu reflectă cât au învăţat până atunci, copii care sunt foarte motivaţi să urmeze o anumită facultate şi au dovedit în repetate rânduri că pot susţine acest efort de învăţare ca să-şi atingă scopul.

Ce îmi doresc eu e o societate în care cât mai mulţi dintre noi să performeze cu pasiune şi dedicare, oameni care să fie îndrumaţi înţelept ca să-şi atingă potenţialul. Despre asta am scris aici.

Pierdem anual copii pe traseul educaţional pentru că societatea are aşteptări nerealiste de la ei, pentru că le ignoră potenţialul, capabilităţile, cine sunt ei, ce pot ei să facă realist, unde pot să performeze nu constrânşi de împrejurări, ci cu dedicare.

Eu aş vrea să văd cât mai puţini oameni care urmează un liceu, o facultate, intră în piaţa muncii cu o lehamite nesfârşită faţă de muncă, efort, învăţare.

Primul şi cel mai important recrutor din viaţa unui om ar fi dezirabil să fie chiar părintele lui. El e cel care ar fi bine să cunoască în profunzime cine este, ce poate să facă, cât e dispus şi motivat să înveţe, să muncească al său copil.

Repet, nu e vorba despre un interval rigid în care se situează mediile copiilor la Evaluarea Naţională.
Mediile mari din acel interval sunt sugestive pentru acei copii care nu au intrat în anii anteriori la liceele ori la profilurile dorite şi care au ajuns, urmarea unei decizii pripite, la profiluri, la licee cu care nu au rezonat, unii dintre ei au abandonat şcoala, unii au absolvit-o, dar şi unii, şi alţii şi-au ratat menirea şi meseria, profesia pentru care au avut abilităţi şi potenţial să exceleze. Despre asta e vorba.

Riscăm să pierdem pe traseu o parte dintre aceşti copii, şi pe unii chiar i-am pierdut, dacă-i îndrumăm, şi destui au fost îndrumaţi în anii anteriori, către profiluri cu care nu au rezonat deloc.

De fapt, ce ne dorim noi, ca societate? Un copil care la maturitate să fie printre cei mai buni în domeniul său, sau un copil care trebuie să absolve liceul, facultatea şi să aibă un loc de muncă la care nu performează şi pe care-l practică ori cu dispreţ, ori cu nepăsare?

Dacă vă întrebaţi cum vreau eu să arate lumea în care vor trăi nepoţii mei, vă spun ferm că îmi doresc şi militez pentru o societate care şi-a internalizat etica muncii, care performează cu dedicare şi responsabilitate, pentru care munca e în acord profund cu personalitatea şi putinţa omului, o societate pentru munca e parte semnificativă a unei vieţi trăite cu sens.

Militez pentru o societate în care meseriaşul care excelează nu e cetăţean de categoria a doua, ci merită şi ar fi dezirabil să fie la fel de apreciat şi respectat ca medicul, avocatul, inginerul.

Cristina Șomănescu este jurnalist cu peste 15 ani experienţă, specializat în finanţarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate, în taxarea muncii şi în educaţie. Scrie la Economica.net.