Oficial BNR: În România există 100.100 de firme cu capital negativ, fără vânzări şi fără salariaţi

Adaugă-ne ca sursă preferată

O altă categorie este cea a companiilor cu zero angajaţi: 263.700 de firme, care au datorii de 159,9 miliarde lei. Ponderea acestor societăţi în totalul companiilor nefinanciare este de 42%. De asemenea, există şi companii cu cifră de afaceri egală cu zero: 164.400 de firme şi care au datorii de 105,6 miliarde lei. Ponderea acestor societăţi în totalul companiilor nefinanciare este de 26%.

„Sunt anomalii, asta nu mai e o economie de piaţă funcţională”, precizează directorul BNR, prezent la o conferinţă în Sinaia. El consideră că aceste companii generează o economie care „bălteşte”. „Companiile cu afaceri zero probabil vând şi nu înregistrează vânzările”, spune Rădulescu. Mai există totodată şi 276.500 de companii cu capitaluri proprii sub limita reglementată şi care au datorii de 355,7 miliarde lei.

„Este însă nevoie de constrângeri bugetare tari pentru asanarea economiei. În ceea ce priveşte necesarul de recapitalizare pentru companiile cu valori ale capitalurilor propii sub limita reglementată, pentru a atinge pragul reglementat (50% din capitalul social) este nevoie de 156,8 miliarde lei. Iar creşterea necesară pentru reîntregirea capitalului social ar fi de 187,7 miliarde lei”, punctează Eugen Rădulescu.

În pofida unor evoluţii economice pozitive în ultimii ani, necesarul de capitalizare a continuat să se majoreze, cu 3,7% în anul 2016 faţă de anul precedent. El spune că potenţialul de creditare a sectorului IMM este important.

„12.200 de întreprinderi mici şi mijlocii, adică 2% din total, pot fi considerate performante din punct de vedere economic, se menţin între cele mai bune firme din economie în cel puţin şapte din ultimii nouă ani”, punctează el.

Din acestea, peste 6.600 de IMM-uri au un nivel al raportului dintre datorii şi capitaluri subunitar şi pot susţine un volum de creditare semnificativ: 36,3 miliarde lei, adaugă Rădulescu. Rădulescu a vorbit şi de nivelul scăzut al intermedierii financiare. „Istoric, intermedierea financiară în România a fost la un nivel scăzut, din cauza inflaţiei ridicate şi persistente o lungă perioadă de timp, dar şi a condiţiilor de creditatre percepute ca dezavantajoase”, punctează directorul din banca centrală.

În plus, o parte importantă a cereri este nebancabilă (numărul ridicat de companii cu capitaluri sub limita reglementată, inegalitatea mare a veniturilor populaţiei, care creşte de la o perioadă la alta.)