Orban: Nicio politică nu trebuie exceptată de la eventualele reduceri operate în bugetul UE

Douăsprezece state membre UE, inclusiv România, şi Croaţia au prezentat marţi, în reuniunea CAG de la Luxemburg, o declaraţie în care îşi exprimă opoziţia faţă de orice mecanism care ar duce la transferul de fonduri de coeziune dinspre statele mai sărace către cele mai bogate în viitorul cadru financiar multianual 2014-2020. Statele membre semnatare ale declaraţiei sunt România, Bulgaria, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia şi Slovenia, cărora li s-a adăugat Croaţia, care va deveni membră a Uniunii la 1 iulie 2013.

Potrivit ministrului Leonard Orban, România şi celelalte 11 state membre amintite şi-au exprimat marţi sprijinul pentru alocări mai consistente de fonduri pentru politica de coeziune după 2014, ele susţinând că această politică trebuie să îşi concentreze eforturile pe regiunile şi statele membre mai puţin dezvoltate din Uniune.

De partea cealaltă, există un grup de ţări, din care fac parte Germania şi Suedia, care susţin o reducere de cel puţin 100 de miliarde de euro în bugetul total al UE pentru perioada 2014-2020, o mare parte a acestei reduceri vizând politica de coeziune.

”În special în actualele circumstanţe economice, ar trebui să ne concentrăm pe acele instrumente care promovează creşterea, locurile de muncă şi investiţiile – politica de coeziune are un rol esenţial de jucat pentru ieşirea din criză. UE are nevoie de o politică de coeziune solidă pentru a definitiva şi adânci piaţa internă. În propunerea Comisiei Europene, bugetul politicii de coeziune este deja îngheţat la nivelul din 2013 în termeni nominali. Bugetul politicii de coeziune a fost redus de la 354 miliarde de euro în actualul cadru financiar multianual (2007-2013), la 336 miliarde de euro în perioada 2014-2020. Date fiind provocările privind coeziunea economică, socială şi teritorială şi disparităţile existente care sunt agravate şi mai mult de criza economică, considerăm propunerea Comisiei drept un minim absolut”, relevă documentul.

În cazul în care ar fi introdusă, macrocondiţionalitatea trebuie să fie obiectul unor analize detaliate şi ar trebui să se aplice viitoarelor angajamente (nu plăţi), după o decizie a Consiliului UE privind încălcarea regulilor economice, asigurându-se permanent un tratament corect şi echitabil statelor membre